Castelul, biblioteca, puscaria. Trei vami ale feminitatii exemplare - Dan C. Mihailescu

Castelul, biblioteca, puscaria. Trei vami ale feminitatii exemplare - Dan C. Mihailescu
-20%
Editura:
Anul publicării: 2013
Categoria: Proza diversa
20,80 lei
26,00 lei (-20%)
Promoția expiră la 31.12.2016
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 3 - 4 zile lucratoare

DESCRIERE

„Feminitatea incoronata, nobletea superb, infantil sau parsiv alintata... Sensibilitate, senzualitate, instinct si educatie, deghizament, arta disimularii, one-woman show cu efecte invariabil seducatoare.
Feminitatea ultragiata, a carei naturala, inocenta vulnerabilitate se vede calcata in copitele unei istorii bestiale, trecand umilitor din avutie, adica din confortul domestic al gospodariei taranesti, sau din efervescenta saloanelor culturale, in animalitatea carcerei, mizeria interogatoriilor si duhorile dormitoarelor colective.
Si feminitatea spirituala, initial etic, apoi afectiv si civic arhitecturata conform oprelistilor, cruzimilor, aberatiilor si malformarilor specifice unei istorii in care omul devenise doar o cifra in statisticile ororii.
Intr-o Romanie (si-o lume) a deriziunii, marlaniei si pustiitorului relativism postmodern, iata ca avem cui ne pleca fruntile, cuminte si recunoscator, cu buna-cuviinta datorata celor care ne pot fi (ar trebui sa ne fie) oricand modele de viata...“ (Dan C. MIHAILESCU)

Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu, Zoe Camarasescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Pia Pillat, Cornelia Pillat, Annie Bentoiu, Ecaterina Balacioiu Lovinescu, Lena Constante, Adriana Georgescu, Oana Orlea, Anita Nandris


Plecaciune subiectului
De mic copil am avut un respect si o curiozitate nesatios admirativa pentru batranete si feminitate. Un respect dublat, in consecinta, de spaima in fata virilitatii animalic exprimate, plus fobia la autoritate, disciplina cazona, control autarhic. Ma ingrozesc vanatoarea, dresura, circul, certurile domestice, injuraturile, spiritul gregar si vulgaritatea sub orice forma. Am avut destula parte de tati de ocazie (marlani, batausi, fustangii), am locuit intr-un colt de mahala unde tarnuitul de par prin ograda si calcarea-n picioare a nevestelor pentru o ciorba nu indeajuns de fierbinte erau deopotriva blazon de masculinitate si banala distractie pentru gura lumii si ochii strazii. Iar daca mi-a ramas de la biata maica-mea o vorba sfanta pe viata (in afara de"trebuie cu orice pret sa inveti carte, ca sa scapi din iadul asta") apoi a fost indemnul ei in fata unor astfel de scene:"Tu sa nu faci asa ceva cate zile vei avea. Sa-ti respecti nevasta ca pe Dumnezeu."
In sfarsit, crescut multi ani in casa bunicilor matemi, odata cu ghinionul de-a nu fi fost lasat in voie la toate"inocentele" vicii ale copilariei baietesti (rniute, cafteli, chiul, matoleala, furaciuni, concursuri de scuipat, sarit garduri s. a. m. d.), am avut norocul unei educatii pufoase, al unui mediu ocrotitor, anestezic, levitant, cu serbeturi, placinte, romante, derdelus in curte, cornulete, clatire, basme la gura sobei, o papusoaie pe care o consideram sora mea"Carmen", plus cotete de gaini si ogari, cozonaci din nisip, dar si o"tanti Marica" venita din Miercurea Ciuc, adevarata zana a deliciilor culinare.
Pe scurt, mai totul m-a ferit de capcanele falsei barbatii rau-facatoare si m-a livrat admiratiei nelimitate fata de feminitate. La scoala si pe strada noastra eram confidentul fetelor, in timp ce colegii mei intrau clandestin la Arenele Libertatii sa vada cutare film"interzis sub r6 ani" (o singura data m-am lasat carat la Ciociara, cu un amestec de sila si exasperare). Intr-a saptea, cand unei colege i-a venit ciclul tocmai pe terenul de volei, toate fetele au impietrit, baietii o sfeclisera, numai eu, cavaler neinzauat si fara prihana, i-am infasurat Cameliei B. propria-mi camasa imprejurul coapselor, dupa care am dus-o infrigurat la cabinetul medical. (Asta, spre indignata holbare a doamnei doctor, care fireste ca ma banuia de cine stie ce prematur vinovate donjuanisme.)
Cand, in anii 70, am inceput sa scriu indesat critica literara, am pornit un lant eseistic tocmai cu"lirica feminina" (Ileana Malancioiu, Angela Marinescu, Ana Blandiana, Grete Tarder, Daniela Crasnaru, Doina Uricariu, Victoria Ana Tausan), sintagma in a carei justete, infinit argumentabila (si discutabila, desigur), cred nes mintit si astazi. In fine, cand am fost somat de un ziarist sa spun care mi-e romanul preferat din literatura lumii, brusc am uitat de vechile-mi palpirari adolescentine la Dostoievski, Tolstoi, Hesse, Balzac, Dickens, Jack London, optand (ostentativ?) pentru Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian.
Ma rog, exemple in acelasi sens as avea cu zecile, de la faptul ca, invariabil, ma inteleg infinit mai bine cu femeile, fie octogenare, fie nubile, indiferent ca-i vorba de magazine, ghisee, piata, spital, institutii de orice natura, pana la suita de bune vointe feminine care m-au calauzit editorial, de la Magdalena Bedrosian la Lidia Bodea.
Apropo de venerarea feminitatii, cel mai semnificativ moment s-a petrecut in 2006. El a si fost puntea catre cartea de fata.

Initial, Grigore Arsene, directorul Editurii Curtea Veche, mi-a spus ca-i vorba de un proiect editorial european, menit sa cuprinda vreo zece, douazeci de tari. Fiecare antologator trebuia sa ofere intr-o carte imaginea cat mai adecvata si atragatoare a ceea ce considera el ca ar constitui esenta natiei sale. Nu conteaza ca ulterior proiectul a cazut, vorba e ca, dupa ce m-am framantat o multime, am alcatuit antologia De la coroana regala la Cercul Polar, aparuta la Curtea Veche in 2007. La inceput, am vrut sa extrag pasaje despre sufletul romanesc din opera lui Eminescu si Caragiale. Apoi sa-i completez cu Cioran-Eliade-Noica, dar si cu Iorga, Motru, Blaga, N ae Ionescu. Mi s-a parut prea sofisticat pentru o simpla"carte de vizita" si m-am intrebat de ce nu rasul, comicul ambiguu, hazul nostru de necaz, cu istoriile lui Pacala si povestile cu prosti si lenesi ale lui Ion Creanga? Sau specificul dracului romanesc, cu aghiutii de carnaval varsati in turbinca lui Ivan, un fals, pitoresc demonism, radical deosebit de diabolicul catolic, gotic, protestant, adica imbibat de lehamitea, apetitul tranzactional, ludicul oriental si mucalita noastra inconstienta. Sau, in fine, o antologie pe raportul autohtonie/alogenie: noi despre ceilalti (rusi, englezi, francezi, unguri, nemti, americani s. a.), ceilalti despre noi.
Dupa care mi s-a exfoliat stralucitor in minte imaginea memorialisticii feminine si am strigat evrika. Asta aveam sa fac: o suita de imagini ale Romaniei prin oglinda splendorii, suferintei si exemplaritatii feminine ipostaziate confesiv. Am fost si sunt un fanatic al memorialisticii, pledand constant pentru absorbirea ei (nu doar a literaturii epistolare) in organismulliterar. Recitesc periodic, si cu aceeasi savoare, insemnarile lui Argetoianu, jurnalele si memoriile lui Eliade, corespondenta lui Caragiale, Cioran, Kogalniceanu, Odobescu, Ghica-Alecsandri, LD. Sirbu, evocarile lui Ion Ioanid, N. Steinhardt, Gh. JurgeaNegrilesti, Radu Marculescu... Insa marea feblete, marile emotii, ceasurile de delectare absoluta mi-au fost prilejuite invariabil de aceste doamne extraordinare, regine sau taranci, studente sau profesoare, fiice, sotii, mame si vaduve, amante de alcov princiar, deportate douazeci de ani in Siberia sau Baragan, detinute in inchisorile comuniste, doamne de onoare ale reginelor Romaniei, ori spirite academice perfect sincrone Occidentului, dialogand de la egal la egal cu somitati de mare calibru.
Am cuprins, asadar, in antologia cu pricina fragmente din trei tipuri de scrieri memorialistice feminine: tipul castelan (Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu,), cel taranesc (Anita Nandris-Cudla, Elisabeta Rizea) si cel erudit (Alice Voinescu, Jeni Acterian).
Acelasi triptic - castelul, biblioteca, puscaria - l-am pastrat pentru acest volum de glose care nu se vor decat o suita de plecaciuni in fata unor feminitati de mai multe ori pilduitoare. Adica intens iradiante, sper eu, in cuprinsul neispravirii, nemerniciei si netrebniciei postmoderne. Feminitatea incoronata, nobletea superb, infantil sau parsiv alintata, cu capricii socante, meandre imprevizibile, cochetarii inofensive, hedonism exploziv, impulsuri contradictorii, adeseori decisive la varful politicii nationale. Sensibilitate, senzualitate, instinct si educatie, deghizament, arta disimularii, one-uioman show cu efecte invariabil seducatoare.
Feminitatea ultragiata, a carei naturala, inocenta vulnerabilitate se vede calcata in copitele unei istorii bestiale, trecand umilitor din avutie, adica din confortul domestic al gospodariei taranesti, sau din efervescenta saloanelor culturale, in animalitatea carcerei, mizeria interogatoriilor si duhorile dormitoarelor colective.
ro Castelul, biblioteca, puscaria
Si feminitatea spirituala, initial etic, apoi afectiv si civic arhitecturata conform oprelistilor, cruzimilor, aberatiilor si malformarilor specifice unei istorii in care omul devenise doar o cifra in statisticile ororii.
Am jubilat, m-am infiorat si m-am vindecat, cu mandrie si suspin, scriind aceste pagini.
Intr-o Romanie (si-o lume) a deriziunii, marlaniei si pustiitorului relativism postmodern, iata ca avem cui ne pleca fruntile, cuminte si recunoscator, cu buna-cuviinta datorata celor care ne pot fi (ar trebui sa ne fie) oricand modele de viata - de suferinta, triumf, durere, extazuri si moarte -, insa pe care le ignoram cu pagubitoare inconstienta.
Personal, nu as fi vrut sa scriu nimic altceva decat o antologie comentata. Nu doar fiindca sunt un maniac al decupajului, un nesatios al citatului. Ci pentru ca toate marturiile prefirate aici se sustin perfect in propria-le autonomie, sfidand - suav, subtil sau eroic - orice comentariu, orice glosare, fie in ordine estetica, fie, mai ales, in ordine morala. Dar cum legiuirile dreptului de autor sunt in asa fel facute incat orice elan antologator e descurajat feroce din start, a trebuit sa-mi extind parazitar digresiunile, in speranta ca, oricum, citatele detin intaietatea si forta captatorie.
De fiecare data, fara exceptie, terminand un capitol sau altul, m-a revoltat cu durere aproape carnala absenta marilor transpuneri cinematografice dedicate acestor existente exemplare. Sa nu mi se spuna ca exista mai multe filmulete documentare despre Regina
Plecaciune subiectului II
Maria (personaj prezent si la experimentul TVR Mari romani), pentru ca orice tara care-si respecta istoria, rangul si simbolurile nationale ar fi inramat firea si biografia fabuloasei Missy in filme cel putin echivalente celor cu Sissy. Dar cine si cand se va incumeta la filmul vietii Anitei Nandris? Nu e strigator la cer ca nu avem un film coplesitor tocmai despre destinul care a compus aceasta carte despre care Monica Lovinescu spunea ca, odata aparuta,"orice complex de inferioritate a noastra ca neam ar trebui sa dispara"? Dar despre singuraratile schingiuitoare din celularul Lenei Constante? Dar despre hartui rea Adrianei Georgescu? Dar umilintele traite de ardent fragila, minunata Alice Voinescu in domiciliul fortat, unde ajunsese sa jubileze la cate-o gaina, trei oua si doi cartofi primiti de bogdaproste de la o taranca? Daca nu filme artistice, macar docudrame cinstite, zdravene, magnetizante, facute la scoala BBC. Ni se tot plange tineri mea de absenta marilor modele uman-ziditoare, in vreme ce ele sunt, incredibil de multe, la indemana noastra, mai bine zis: a orbirii noastre.
Nu vreau, repet, sa se citeasca nimic altceva din aceasta carte decat citatele. Ele singure sunt prea de ajuns ca sa se vada, cum spuneam candva: ce mult am avut, ce nimic ne-a ramas.
DCM
Traind regal frumusetea, placerea si daruirea de sine
Regina Maria,
fiinta superlativului absolut
Pana in 1991, cand Povestea vietii mele aparea in doua volume la Editura Eminescu (traducerea Margaritei Miller-Verghi, editie de Ioana Craca), nu citisem nimic de Regina Maria si nici nu credeam ca merita redescoperit ceva dintr-o"literatura" pe care-o presupuneam cel mult egala lumii revolute din Pelesul pastorit artistico-ezoteric de Carmen Sylva. De atunci si pana azi, am recitit si pritocit de nenumarate ori, literalmente in extaz, toate cele noua volume aparute pana acum (in principal, gratie devotamentului Georgetei Dimisianu, la Editura Albatros, apoi Historia, Cognitia, Polirom) de Insemnari zilnice ale acestei fapturi de unica, suprema, covarsitoare splendoare din istoria romanilor. De-a lungul multelor note, recenzii si articole ocazionale cred ca am epuizat toata gama atributelor entuziaste menite sa fixeze cat mai adecvat fervorile, stralucirile, senzoriumul fabulos, portretistica savuroasa, verdictele social-politice, estetice si de mentalitate emospirituala ce caracterizeaza aceste Insemnari.
Stiu ca ne aflam abia pe la jumatatea editiei. Stiu ca traducerea (Valentina Costache si Sanda Racoviceanu la primul volum, Sanda Ileana Racoviceanu
16 Traind regal frumusetea",
la urmatoarele opt) e susceptibila de multe imbunatatiri. Cred ca prefetele si notele dr. Vasile Arimia si, in general, ingri] irea editiei meritau o atentie stiintifica sporita, ba chiar am auzit in randul istoricilor nemultumiri fata de corectitudinea (integralitatea si fidelitatea) transcrierii textelor. In fine, stiu ca unghiul meu efervescent de abordare - orientat exclusiv psihologic, captivat de pitorescul persoanei si aproape deloc interesat de anvergura istorica si politica a acesteia - poate deranja, agasa ori chiar scandaliza.
Dar nu-mi pasa. Sunt dispus sa-mi asum cu semetie"gascona" orice risc. Este asa de mare, inexplicabila si nedreapta ignorarea Insemnarilor zilnice ale Reginei Maria in cuprinsul memorialisticii (diaristicii) noastre, incat se impune instinctiv acceptat orice efort, cat de mic, de calibrare si amorsare exegetica a lor intru o justa, eficienta si definitiva situare la varful ierarhiei. In ce ma priveste, nu le gasesc egal decat in devastatorul Constantin Argetoianu cu suita lui ultrasuculenta de Insemnari zilnice,
De unde aceasta ignorare, indiferenta, neglijare, minimalizare? Din obrocul instalat cale de-o jumatate de veac de comunism peste tot ce tine de Casa Regala a Romaniei? Din persistenta prejudecatilor interbelice, unde carlismul, antonescianismul, legionarismul, filogermanismul, taranismul si bolsevismul jucau, fiecare cu temeiuri proprii, mai mult sau mai putin impotriva Mariei? Din, pur si simplu, considerente tehnice, obiective, precum necircularea editiilor, nevehicularea numelui, netraducerea monografiilor occidentale, valo-
Regina Maria 17
rificarea trudnica si deci inceata a manuscriselor din arhive? Din prejudecati tipic misogine, care decreteaza ca specifice frivolitatea, subiectivitatea glamoros-cancaniera si simpla retorica a seductiei in literatura de acest gen? Din forta uluitoare a barfelor (urias mediatizate in epoca si sadic ori tampeste perpetuate de-a lungul deceniilor) care faceau din Maria o amanta in serie, o ruse-britanica francofila, insetata de puterea absoluta s. a. m. d.?
Probabil ca toate la un loc.
Cert, din pacate, e faptul ca, asa cum am mai spus, nu avem pentru Missy nimic din ceea ce s-a facut - stiintific si, mai ales, artistic - pentru Sissv: Si ca aceasta, feminitate desavarsita ramane nemeritat de departe de marele public. Un public aflat mereu in cautare de modele ideale si fiinte exemplare, dar tinut, fie deliberat, fie inconstient, intr-o nevinovata, dar sigur pagubitoare, ignoranta.
1. Cf Guy Gauthier, Missy, regina Romaniei, trad. Andreea Popescu, Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 69:"Daca citim memoriile viitoarei regine a Romaniei suntem frapati de asemanarea de sentimente dintre ea si Elisabeta de Bavaria dupa ce aceasta s-a casatorit cu Franz-Joseph de Austria." Iar cu ocazia vizitei lui Franz-Joseph la Bucuresti, in septembrie 1896, Guy Gauthier adauga:"Maria are o pasiune pentru acest unchi care ar fi putut fi socrul ei [... J. Uneori batranul monarh tace si o priveste pe aceasta printesa tanara si frumoasa care vorbeste cu inflacarare de performantele sale ecvestre. Daca inchide o clipa ochii, el o revede pe Elisabeta, pe Sissi a lui, la aceeasi varsta, in urma cu patruzeci de ani. Aceeasi impetuozitate, aceeasi pasiune, acelasi egocentrism..." (p. 87).
Cuprins
Plecaciune subiectului 5
Traind regal frumusetea, placerea fi daruirea de sine
Regina Maria,
fiinta superlativului absolut... 15
Maruca, de sarbatori
(Maria Cantacuzino-Enescu)... 43
Frumusete, gratie, armonie, noblete.
Adica tot ce am pierdut (Zoe Camarasescu) 57
Impliniti si infranti
(Cella Delavrancea)... 77
Intre jubilatie fi destramare Triumful resemnarii
(Alice Voinescu)... 89
Abecedar pentru Cartea ratarilor
(J eni Acterian)... 109
Puterea de nebiruit a familiei
(Pia si Cornelia PiUat)... 123
Timpul ce ni s-a luat
(Annie Bentoiu)... 135
196 Cuprins
Suferinta ca implinire Scrisoarea ca jurnal anestezic
(Ecaterina Balacioiu-Lovinescu) o. 155
O treime a feminitatii torturate: Lena Constante,
Adriana Georgescu, Oana Orlea o. 169
Anita N andris.
o viata ca o cruce o. 185




An aparitie: 2013
Format: 13x20 cm
Pagini: 200

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Categorii de carte

Edituri

Transport in Bucuresti

Livrare gratuita in Bucuresti

Carti pentru premii scolare

oferta_premii_scolare.jpg

ANPC

anpc_banner.jpg
Created in 0.646 sec