Manea Catalin, Eliberarea. Dincolo de limite, dincolo de sine

Manea Catalin, Eliberarea. Dincolo de limite, dincolo de sine
-15%
Editura:
Anul publicării: 2015
Categoria: Motivational
16,38 lei
19,27 lei (-15%)
Promoția expiră la 31.12.2016
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 3 - 4 zile lucratoare

DESCRIERE

O noua carte scrisa de un autor roman: Eliberarea. Dincolo de limite, dincolo de sine, autor Catalin Manea. Pe Catalin il cunoasteti deja de la precedentele doua carti publicate de Editura For You: Totul din Intreg si Intoarcerea la Liniste. De la cartea de debut, Totul din Intreg (2013), stilul autorului a devenit mai profund, apropiindu-se, prin rafinamentul si profunzimea gandirii, de filosofia lui Eckart Tolle.

In Eliberarea, Catalin continua sa analizeze esenta fiintarii si a devenirii fiintei umane, in drumul ei catre Eliberare. Capitolele cartii vorbesc despre complexitatea acestui proces: Linistea, Egoul, Cunoasterea, Acum-ul, Gandurile, Observarea, frica, Acceptarea, Siguranta, Suferinta, Constientizarea, Conflictul, Non-dualitatea, Devenirea, Ascultarea, Traditiile, Simplitatea, Eliberarea.

Synopsis:

Eliberarea nu este rezultatul unei viziuni sau produsul unei cai spirituale. La finalul tuturor cailor, se regaseste punctul comun. Bineinteles, fiecare cale este unica si individuala, insa, intr-un final, toate caile duc intr-un singur punct. Aceasta carte este o invitatie la ceea ce uneste, nu la ceea ce fragmenteaza. O intoarcere constienta la Unica Prezenta.

Viziunile despre Eliberare difera. Insa viziunea despre Eliberare nu este Eliberarea in Sine. Tocmai de aceea, in momentul in care omul isi permite sa renunte constient la ancorarea in propria viziune, acesta merge dincolo de factorul care nu il lasa sa observe ca deja este acolo unde vrea sa ajunga. Totul este Aici, Acum. In mod paradoxal, deja esti Ceea Ce Dintotdeauna Esti. Altfel, nu ai fi.

Asadar, tocmai pentru ca nu suntem aici pentru a crea un nou sistem sau o noua cale, se poate observa ca acest text va conduce cititorul catre transcenderea propriilor limite. Printr-un limbaj direct si lipsit de orice apartenenta, cartea de fata nu protejeaza un sine egotic spiritualizat si nu isi propune sa scoata in evidenta o anumita imagine preferentiala despre sine. Eliberarea nu protejeaza pe nimeni si, in cele din urma, Eliberarea dezradacineaza chiar si cele mai adanci atasamente fata de propria calatorie. In absenta atasamentului fata de propria cale, ramane o prezenta libera de orice conditionare. In absenta celui ingradit, ramane Eliberarea.

Dincolo de frica, durere si suferinta. Dincolo de ritualuri si traditii. Dincolo de sine.

Despre autor:

Prin cartile scrise si prin conferintele sustinute, Catalin Manea aprofundeaza aspectele esentiale ale calatoriei de intoarcere la Natura Primordiala a Fiintei. In modul sau de exprimare, Catalin imbina artisticul cu practicul, folosind in dese randuri jocuri subtile de cuvinte, tocmai pentru a evidentia prezenta Infinitului Mister transcendent cunoasterii conceptuale.

Mai multe informatii despre Catalin Manea si despre activitatea lui, pot fi gasite pe site-ul www. catalin-manea. com.

 

Fragment din carte:

 SUFERINTA

Focul arde doar daca este intretinut. Odata cu recunoasterea factorului care intretine focul, probabilitatea de ardere isi pierde din potentialitate, acest fapt datorandu‑se lipsei de dependenta fata de cauzalitatea focului. Odata descoperit sinele care intretine focul, are loc o separatie spontana intre foc (ceea ce este intretinut) si sine (cel care intretine ceea ce este intretinut). Asadar, urmand o analogie fireasca, putem face legatura constienta intre suferinta si foc.

Fara un sine care sa intretina suferinta, nu ar exista personalizare si, implicit, dependenta fata de reactie. Suferinta nu este proprie, ci devine proprie odata cu raportarea inconstienta la reactia sinelui egotic asupra durerii. In mod evident, acolo unde nu exista circumstante propice, nu exista actiune inconstienta, iar aceste circumstante sunt amplificate intens de prezenta identificarii si a reactiei, care este o emanatie perpetua provenita chiar din identificare. Identificarea sporeste tendinta de posesie, iar posesia imputerniceste protectia, aceasta relatie ducand la transpunerea sinelui individual in frontul de lupta construit chiar de propria ignoranta. De ce este vorba despre ignoranta? Pentru ca o majoritara cauza a suferintei este chiar ignorarea adevaratei naturi a realitatii, care nu are deloc de‑a face cu fragmentarea sau personalizarea. Daca nu exista un fragment care sa fie condus de propriul interes de a‑si proteja continutul, atunci suferintei i se confisca factorii care ii certificau puterea de control. Cu adevarat, iluzia te poate controla doar cu puterea pe care tu i‑o oferi, aceasta putere provenind, in mare parte, din identificarea cu o forma de existenta separata de celelalte forme si, implicit, separata chiar de Existenta.

Raportarea la propriul continut constituie o probabilitate destul de mare in ceea ce priveste supunerea fata de fluctuatiile relativului in care exista forma. A depinde de un anumit fragment exterior echivaleaza cu a autoriza, in mod inconstient, controlul iluziei asupra elementului cu care te identifici. Prin perceptia in separare, are loc sporirea sanselor de raportare la dorintele egotice, ravnele personale si stimulii senzoriali, aceste elemente fiind instrumentele cele mai des folosite de catre sinele egotic, in perspectiva consolidarii recompensei personale, care nicidecum nu este o certitudine, ci o probabilitate care implica efort, actiune si reactie. Asadar, recompensa nu este perceputa ca fiind o calatorie, ci mai degraba, ca fiind o destinatie, care, prin interpretarea subiectiva, poate avea potentialul de a stimula activitatea mentala si emotionala.

Daca recompensa era o certitudine, interesul pentru recompensa scadea in mod evident, chiar datorita faptului ca un element localizabil poate oferi o rasplata localizabila, finita si anticipabila. A transcende separarea inseamna, automat, a depasi nevoia fictiva de a primi ceva de la altcineva, din simplul motiv ca, fara separare, nu exista altcineva, ci doar acelasi. Daca nu exista un altul, raportarea la continutul propriu isi pierde justificarea, deoarece„propriul“ nu poate exista cat timp nu exista un fragment care sa protejeze ceea ce detine, sau, mai indicat spus, ceea ce are impresia ca detine. Insa, convingerea ca poti detine ceva este foarte promitatoare pentru sinele individual care exista chiar pe aceasta structura a tendintei de a cuceri si de a a avea autoritate in realitatea pe care o fragmenteaza prin perceptie. Ce interes ar mai putea intretine egoul daca i s‑ar confisca posibilitatea de a detine ceva? Unde nu exista perspective de acumulare, nu exista nici supunere fata de cel care incearca sa acumuleze, prin intermediul identificarii si, implicit, al relatiei cunoastere– perspectiva– perceptie.

Atasamentul fata de propriul continut este un factor fundamental in angrenajul supunerii fata de suferinta. Orice urma de atasament este o miscare de dependenta, iar orice tendinta de dependenta imputerniceste o posibilitate de a suferi. Cu alte cuvinte, orice urma de atasament amplifica posibilitatea de a suferi, din simplul motiv ca relativitatea in care exista forma nu ii asigura formei indeplinirea dorintelor si materializarea pretentiilor. Odata cu identificarea, apare si raportarea, care, bineinteles, conduce la personalizare/separare. Gand dupa gand, emotie dupa emotie, convingere dupa convingere. Tot acest proces de improprietarire mentala, emotionala sau spirituala este, de fapt, o calatorie in interiorul labirintului egotic, in care suferinta, frica si durerea sunt evident autoritare. Desi este deosebit de greu de acceptat, calatoria spirituala incepe chiar prin intermediul egoului– din dorinta egoului de a se purifica sau elibera– chiar daca in dese randuri sunt invocati alti factori, care, paradoxal si usor amuzant, tin tot de„personalizare“. Propria calatorie, propria karma, propriul suflet, propria reincarnare, propria evolutie, propria ascensiune, propriul spirit. Tot ceea ce este propriu conduce la separare, indiferent daca identificarea se face la nivel subtil sau grosier. Si tot ceea ce implica raportarea inconstienta la separare reprezinta o veritabila cale catre durere, frica si amagire, tocmai din simplul motiv ca, odata cu identificarea inconstienta si reactiva, apare negresit si atasamentul, care reprezinta hrana principala a suferintei.

Anul aparitiei: 2015

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Titluri de aceiași autori

Categorii de carte

Edituri

Transport in Bucuresti

Livrare gratuita in Bucuresti

Carti pentru premii scolare

oferta_premii_scolare.jpg

ANPC

anpc_banner.jpg
Created in 0.214 sec