Murmurul stelelor diminetii - Transurfingul realitatii. Scoala rusa, gradul II

Murmurul stelelor diminetii - Transurfingul realitatii. Scoala rusa, gradul II
-15%
Editura:
Anul publicării: 2011
20,48 lei
24,09 lei (-14,99%)
Promoția expiră la 31.12.2016
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 3 - 4 zile lucratoare

DESCRIERE

Noi toti, intr-un fel sau altul, ne aflam sub imperiul circumstantelor. Dorintele nu se realizeaza, visurile nu se implinesc, in schimb, cele mai rele temeri, ca un facut, se adeveresc. Oare nu se poate si invers? Se pare ca da. Si veti vedea cum.

   Cartea va dezvaluie o lume foarte stranie in care realitatea de zi cu zi apare intr-un chip necunoscut. Multe probleme de viata pe care le consideram importante sunt apreciate dintr-un alt punct de vedere, absolut inedit. Dar cel mai mult uimeste nu atat ineditul noii realitati, cat mai ales faptul ca ea poate fi "gestionata".

   Transurfingul este o tehnologie de dirijare a realitatii, o dirijare destul de originala. Scopul nu-l obtinem, ci el se realizeaza, in cea mai mare parte, de la sine. Suna incredibil, daca avem in vedere numai conceptia noastra obisnuita despre viata. Va trebui sa daramam zidul stereotipurilor si falselor limitari.

   Nu este deloc usor, ba este chiar destul de complicat sa subordonezi realitatea propriei vointe. Dorintele si visurile cele mai tainice sunt intr-adevar greu de realizat daca ne ghidam dupa normele si regulile unanim acceptate. Este bine cunoscut cat de putin eficiente si chiar zadarnice sunt incercarile de a ne schimba pe noi insine sau sa schimbam lumea inconjuratoare. Transurfingul va propune o noua modalitate de gandire si de actiune pentru a putea sa primim ceea ce ne dorim. Nu sa-l obtinem ci, efectiv, sa-l primim. Si nu schimbandu-ne, ci intorcandu-ne catre noi insine.

   Ideea de baza a Transurfingului se axeaza pe supozitia ca exista un spatiu al variantelor in care sunt stocate scenariile tuturor evenimentelor posibile. Numarul variantelor este infinit, cum infinita este si multimea pozitiilor posibile ale unui punct in reteaua coordonatelor. Acolo se afla inregistrat tot ceea ce a fost, este si va fi. In anumite conditii, energia gandurilor omului este capabila sa materializeze un sector sau altul din spatiul variantelor.

   Aceasta eventuala posibilitate se intruchipeaza in realitate asemanator cu reflectarea in oglinda a variantelor. Omul este capabil sa-si formeze propria realitate. Dar pentru aceasta este necesara respectarea anumitor reguli. Ratiunea umana se straduieste, fara succes, sa actioneze asupra imaginii reflectate in loc sa schimbe chipul.

   Despre ce chip este vorba? Cum sa-1 schimbi? Cum sa procedezi cu aceasta oglinda stranie? Transurfingul raspunde la toate intrebarile acestea. Ramane doar un singur lucru neelucidat: ce se ascunde dincolo, de partea cealalta a oglinzii?

   Cu tot caracterul fantastic al ideilor enuntate in carte, acestea si-au gasit confirmarea in practica. Aceia care au incercat sa practice Transurfingul au avut parte de o uimire vecina cu extazul. Lumea inconjuratoare a transurferului se schimba chiar sub ochii lui, ceea ce este greu de conceput. Aceasta nu mai este mistica virtuala, ci este realitate ce poate fi dirijata.

Cuprins:

Cuvant inainte... 5

Capitolul I
   Intentia... 7
   De unde apar visele? Sunt oare doar produsul imaginatiei ratiunii umane? Ce au comun visele si realitatea? Se inlatura usor valurile de pe taina mirifica a magilor veacurilor indepartate care au construit piramidele egiptene si alte monumente asemanatoare.
   Trezirea in somn... 8
   Spatiul viselor... 14
   Forta mirifica a intentiei... 25
   Intentia exterioara... 31
   Scenariile jocului... 47
   Jocul dupa regulile dumneavoastra... 53
   Curatirea intentiei... 63

Capitolul II
   Slide-uri... 73
   De ce dorintele nu se realizeaza si visele nu se implinesc? Pentru ca ceea ce-ti doresti sa devina realitate trebuie sa stii cum sa faci "comanda". incepand cu acest capitol, in carte se dau recomandari practice concrete privind tehnica de realizare a comenzii. Sunt primii pasi ai unui mag.
   Iluziile... 74
   Deformarea realitatii... 77
   Slide-urile pozitive... 83
   Largirea zonei de confort... 87
   Vizualizarea scopului... 94
   Vizualizarea procesului... 98
   Verigile transferului    103

Capitolul III
   Suflet si ratiune... 109
   Omul dispune de o uriasa forta care uneori este numita energie psihica. Fiecare dintre noi are capacitati magice, dar ele sunt blocate. Este clar ca nu trebuie sa mergem prea departe ca sa ni se deschida rezervele interne si posibilitatile potentiale. Miracolul se afla foarte aproape de om, dar el nu ii acorda atentie.
   Vantul intentiei... 110
   Panzele sufletului... 110
   Vrajitorul sunteti chiar dumneavoastra... 119
   Mirajul... 125
   ingerul-pazitor... 132
   Cutie pentru suflet... 135
   Freiluri... 141
   Unitatea dintre suflet si ratiune... 147
   Slide-urile sonore... 158
   Fereastra in spatiul variantelor... 161
   Frame-uri... 166

Capitolul IV
   Scopuri si porti... 175
   Fiecare om isi are calea sa in viata prin care el isi faureste adevarata fericire. Dar cum sa o gasesti? Veti afla cum se procedeaza. Dar cum sa-ti atingi scopul propus, caci nu totdeauna dorintele corespund posibilitatilor? Veti avea ocazia sa va convingeti ca posibilitatile va sunt limitate doar de intentie. Sfaramand lacatele stereotipurilor, veti deschide porti care inainte vi se pareau inaccesibile.
   Cum sa-ti alegi lucrurile... 176
   Cum sa dictezi moda?... 182
   Scopuri straine... 185
   Spargerea stereotipurilor... 193
   Scopurile proprii... 199
   Portile dumneavoastra... 208
   Intentia... 217
   Realizarea... 220
   Inspiratia... 230
   Reanimarea scopului... 234

Fragment :

... vrea sa ne sperie. N-am alta solutie. Visele constiente sunt o usa tainica spre necunoscut. As fi iresponsabil daca nu v-as avertiza de pericolul care se poate ascunde in spatele acestei usi. In ce anume consta pericolul veti afla in curand.

   Spatiul viselor

   Pentru a explica Ghicitoarea Supraveghetorului va trebui sa raspundem la doua intrebari: de ce in visul constient totul este posibil si de ce visele par atat de reale?
 
  Atat in visul constient, cat si in cel inconstient, imaginile se vad foarte clar, pana in cele mai mici detalii. Se intampla chiar ca unele vise, prin claritatea formelor si suculenta culorilor, sa intreaca realitatea. Exista ipoteza ca creierul sintetizeaza imaginile din vis si in timpul somnului el percepe aceste imagini ca si cum ar fi in realitate. Nu este decat o ipoteza. Deocamdata nimeni nu a demonstrat ca totul se petrece exact asa. Modelul Transurfingului trateaza cu totul altfel aceasta problema: subconstientul nu inventeaza nimic, ci se racordeaza in mod direct la spatiul variantelor care contine toate informatiile.

   Priviti atent la un obiect, apoi inchideti ochii si incercati sa vi-l reprezentati. Chiar daca aveti o exceptionala capacitate de vizualizare, cu ochii inchisi nu veti putea sa "vedeti" obiectul asa cum il vedeti cu ochii deschisi. Imaginea pe care a fixat-o creierul dumneavoastra este doar o fotografie de foarte proasta calitate. Daca facem supozitia ca aceasta fotografie este stocata in creier ca fiind o anumita stare a unui grup de neuroni, pentru a reproduce toate fotografiile care exista in amintirile noastre nu ne-ar ajunge toti neuronii, desi numarul lor este enorm.

   Daca amintirile si visele noastre sunt o reproducere a ceea ce este inscris in neuroni, atunci cam cate celule ar trebui sa avem in cap? in cadrul Transurfingului neuronii nu sunt suporti de informatie, ca bitii in computer. Creierul nu stocheaza informatiile ca atare, ci ceva de genul adreselor informatiilor din spatiul variantelor.

   E posibil ca in creier sa se pastreze un anumit numar limitat de date. Chiar daca ar fi un sistem biologic perfect, tot nu ar putea sa stocheze tot ceea ce noi putem sa reproducem in memoria noastra. Cu atat mai mult el nu poate sa sintetizeze o asemenea realitate virtuala perfecta ca cea din somn. Oare e usor ca fiind in stare de veghe sa inchidem ochii si sa ne reprezentam in gand tablourile imaginate la fel de natural, cum sunt ele in somn? Sa nu ne lasam sedusi de unele argumente, putin convingatoare, cum ca, daca se deconecteaza, creierul ar putea sa perceapa clar imaginile pe care si le-a inchipuit.

   Cum am mai spus, in principiu, ratiunea nu e capabila sa creeze nimic nou; poate doar sa asambleze niste cuburi vechi ca sa iasa un nou model de casa. Ea are numai informatii primitive despre aceste cuburi si despre felul cum pot sa fie adunate. Datele mai amanuntite ratiunea le stocheaza pe hartie si pe alti suporti de informatie. Restul de informatii ajunge din spatiul variantelor la ratiune prin intermediul sufletului.

   Astfel, in modelul Transurfingului, ratiunea este un sistem destul de primitiv, a carui functionare poate fi modelata - ceea ce si incearca sa faca oamenii de stiinta.


 Cum sa obtii echilibrul si cum "sa comasezi" hotararea de a avea cu renuntarea la actiune directa. Raspunsul se impune de la sine: este necesar sa respecti echilibrul intentiei. Aceasta inseamna sa vrei fara sa doresti, sa te preocupi fara sa te nelinistesti, sa aspiri fara sa pui patima, sa actionezi fara sa insisti. Echilibrul se rupe prin potentialele importantei. Dupa cum stiti, cu cat scopul este mai important cu atat este mai greu ca el sa fie atins.

   Formularea "daca vrei, poti" va functiona exact invers, daca atunci cand vrei ceva intri in panica si incepi sa te agiti. Panica apare deoarece nu ai incredere ca vei reusi. Comparati doua pozitii. Prima: "Vreau foarte mult sa obtin ce imi doresc. Pentru mine este o problema de viata si de moarte. Orice s-ar intampla, trebuie sa reusesc. O sa fac tot ce pot". Si cea de a doua pozitie: "Fie ce-o fi! Mi-am propus si o sa realizez pentru ca vreau. E vreo problema? O sa reusesc si gata." Nu e greu de inteles care pozitie va avea sorti de izbanda.

   Dorinta se deosebeste de intentie prin aceea ca nu exclude posibilitatea unui esec. Daca ne dorim ceva si acest ceva este greu de obtinut, dorinta noastra este si mai mare, e apriga. Dorinta creeaza intotdeauna un potential excesiv. Dorinta in sine este prin definitie un potential. Este cand undeva lipseste ceva, dar exista energia gandului orientata spre atragerea acelui ceva la locul respectiv. Intentia nu crede si nu doreste, ci pur si simplu actioneaza.

   Intentia pura nu creeaza niciodata un potential excesiv. Intentia presupune ca totul este deja hotarat: am hotarat ca asa va fi - este ca si cand s-ar fi intamplat. Aceasta este constientizarea calma ca totul va fi asa. De exemplu, intentionez sa trec pe la chiosc sa-mi cumpar ziarul. Aici nu este nici un fel de dorinta; ea a existat doar pana in momentul cand am decis sa fac acest lucru. Probabilitatea ca dorinta sa nu se realizeze este extrem de mica iar, in caz de insucces, nu va fi nici o nenorocire. De aceea, in acest caz, intentia este complet curatata de dorinta si, prin urmare, si de potentialul excedentar.

   Energia mentala a dorintei este directionata spre scop, iar energia intentiei - spre modul cum va fi el realizat. Cand omul doreste ceva, el creeaza o perturbare in tabloul energetic al lumii inconjuratoare, ceea ce atrage dupa sine intrarea in actiune a fortelor de egalizare. Iar cand el porneste spre chiosc, dupa ziar nu mai exista nici un fel de dezechilibru de forte.

   In tabloul liniilor vietii dorinta actioneaza in felul urmator: vreau sa obtin acest lucru, dar ma tem ca nu voi reusi si de aceea ma gandesc la un esec (deoarece pentru mine acel lucru este important!) si emit energie pe frecventa liniei cu esecuri. Intentia functioneaza total invers: stiu ca voi obtine ce vreau; pentru mine problema este ca si rezolvata si de aceea eu emit energie pe frecventa liniilor unde eu deja am ceea ce vreau.

   Astfel, impotriva realizarii scopului actioneaza doua potentiale excedentare: dorinta si increderea. Mai exact, dorinta arzatoare de a-mi atinge scopul cu orice pret si indoiala ca s-ar putea sa nu reusesc. Cu cat scopul este mai dorit scopul, cu atat mai greu atarna indoiala in reusita lui. Si, la randul ei, indoiala face si mai pretios lucrul dorit. Am clarificat deja faptul ca dorinta nu ne ajuta, mai mult ne pune piedici. Secretul indeplinirii dorintei consta in aceea ca trebuie sa renunti la dorinta si in schimbul ei sa pui hotararea de a avea si de a actiona.

   Importanta scopului genereaza la randul sau o tendinta inversunata de a obtine cele dorite actionand asupra...

 ... rezultat din gandurile si actiunile comune ale unor grupuri de oameni, incepe sa traiasca independent dupa unele legi de esenta energoinformationala. Prin schimb energoinformational, pendulii isi subordoneaza aderentii propriei lor vointe si ii obliga sa gandeasca si sa actioneze in interesul lor. Oamenii le cedeaza energia atunci cand sunt nemultumiti, enervati, furiosi, nelinistiti, cand le e frica si atunci cand participa si ei la lupta dintre penduli.

   Noi ne-am obisnuit sa traim in aceasta lume a pendulilor, unde oprimarea, vrajba, concurenta, razboaiele si multe alte raporturi de rivalitate au devenit normale. Nu ne trece prin cap ca toate acestea sunt anormale si ca totul ar putea sa fie altfel. Priviti la aceasta lume din punctul de vedere al pendulilor; amintiti-va toate manifestarile setei lor nesatioase de energie si imaginati-va cum ar putea sa fie lumea daca s-ar elibera de penduli. Daca nu ar exista schimbul energoinformational, nu ar exista structuri care sa vrea sa-si insuseasca energia altora si sa promoveze concurenta. Este greu de imaginat, dar se poate afirma cu siguranta ca intr-o astfel de lume ar exista multa fericire si foarte putina suferinta. In aceasta lume, bogatiile naturale si posibilitatile legate de ele ajung pentru toti.

   Ni s-a indus ideea ca lupta pentru supravietuire si selectia naturala sunt procese necesare si normale care contribuie la dezvoltarea vietii. Sigur este ca astfel de procese contribuie la dezvoltarea unei lumi agresive. Selectia naturala nu este nicidecum o conditie necesara pentru dezvoltarea vietii. Viata ar putea sa se dezvolte dupa alte legi, mai umane.

   In lumea pendulilor selectia naturala are loc dupa un scenariu negativ, conform caruia dispare acela caruia ii merge rau. Selectia actioneaza dupa modelele descurajarii si distrugerii. Dar nu v-ati gandit ca ar putea fi si un alt scenariu, unul pozitiv, conform caruia - supravietuieste acela caruia ii este bine. Aceste doua scenarii se deosebesc prin tendinta, asa cum negativul se deosebeste de pozitiv. E discutabil daca in selectia naturala actioneaza ambele scenarii. Si cu toate acestea, factorul precumpanitor este cel negativ: dispare acela caruia ii merge rau. In orice caz, in lumea umanului pendulii au instaurat o ordine si mai dura decat in natura.

   In natura, lupta pentru supravietuire nu are un caracter atat de inversunat si agresiv ca in lumea omului. Pendulii oamenilor sunt cu mult mai puternici si mai agresivi decat pendulii din natura. Faptul ca in natura cineva mananca pe altcineva nu inseamna ca acolo se duce un razboi continuu. Leul mananca vaca asa cum aceasta mananca iarba. Animalele si plantele nu au notiunea de importanta si de aceea echilibrul nu este incalcat. Importanta este o insusire proprie numai oamenilor. Intrucat omul urmareste fenomenele naturii de pe clopotnita importantei, el interpreteaza coexistenta normala a organismelor vii ca fiind o lupta crancena.

   Competitia pentru teritoriu si pentru partener din lumea animala are un caracter pur nominal in comparatie cu razboaiele permanente dintre oameni. Foarte rar animalele se ataca daca nu este vorba de vanat. In majoritatea cazurilor, orice disputa se rezolva in favoarea celui care rage mai puternic sau isi arata dintii mai fioros. Si chiar daca are loc o varsare de sange, n-ai ce-i face - labele sunt grele. Simtaminte ca mania si ura, nu le sunt proprii animalelor. Vitejia si frica sunt doar manifestari ale instinctului de autoconservare. Lupii viteji si iepurii fricosi traiesc doar in imaginatia oamenilor.


 ... aranja favorabil.

   In caz contrar, daca s-a abatut din drum, asupra lui vor veni tot soiul de belele si viata i se va schimba intr-o continua lupta pentru existenta. Pentru suflet aceasta va fi o adevarata tragedie. Va necajiti daca in weekend se intampla sa fie vreme rea? Va puteti imagina ce simte sufletul cand unica sansa care i-a fost acordata in viata se duce pe apa sambetei?

   Sufletul vede cum ratiunea, aflata in trena pendulilor, isi strica tot rostul vietii, dar el nu poate schimba nimic. Venind pe aceasta lume, ratiunea nu stie clar ce trebuie sa faca, ce sa vrea si ce sa-si doreasca. Sufletul chiar daca nu stie nici el exact, el macar ghiceste. Ratiunea insa nu-l asculta. Pendulii imediat iau ratiunea in circuitul lor, impu-nandu-i acesteia scopurile lor si regulile jocului. Pendulii ii obliga pe oameni sa opteze pentru scopuri straine si sa se inghesuie la usi straine. Incercarile timide ale sufletului de a influenta ratiunea n-au nicio sansa, intr-atat este de puternica influenta pendulilor.

   Multora dintre noi ne-a fost indusa inca din copilarie ideea ca succesul poate fi obtinut numai prin munca asidua. Si in plus ca trebuie sa-ti urmaresti scopul cu tenacitate, infruntand piedicile si biruind greutatile. Una dintre cele mai mari erori consta in a accepta ideea ca pentru fericire trebuie sa te lupti, sa fii tenace, perseverent, sa invingi o multitudine de piedici si obstacole, pe scurt, sa-ti cuceresti un loc sub soare. Acesta este un stereotip fals si extrem de periculos.

   Haideti sa ne lamurim cum s-a format acest stereotip. De obicei, individul intra sub influenta pendulilor si se abate de la calea sa. Este firesc ca, intr-un asemenea caz, in drumul sau sa apara o multitudine de piedici. Omul isi doreste insa fericirea, de aceea nu-i ramane decat sa biruie aceste piedici. incercati sa ghiciti in ce consta eroarea lui? Ca merge spre un scop care nu-i al lui, printr-o usa care nu este a lui? Nu! Raspunsul vi se va parea iarasi neobisnuit, cum neobisnuit este totul in aceasta carte.

   Ratacirea individului consta in falsa sa convingere ca "Daca eu voi depasi piedicile, acolo, in fata, in viitor, ma asteapta fericirea". Acestea nu sunt decat iluzii. Niciun fel de fericire nu va exista! Oricat s-ar stradui, omul se afla in pozitia unuia care vrea sa ajunga din urma soarele care apune. Pe o linie straina, pe om nu-l mai asteapta nici o fericire, nici in viitorul apropiat si nici in cel indepartat.

   Multi oameni care si-au realizat cu mare greutate scopul nu mai au nici un sentiment, totul este pustiu. Ce s-a intamplat cu fericirea? Dar nici nu-i vorba de fericire; totul a fost un miraj, creat de penduli pentru a-l face pe om sa se lase secatuit de energie, in drumul sau catre o fericire iluzorie. Repet inca o data: in viitor nu exista nicio fericire; ea fie ca se afla aici si acum pe linia vietii care se afla in desfasurare, fie niciodata.

   In ce consta fericirea in modelul Transurfingului? Poate ca ea, fericirea, va veni cand omul isi va atinge scopul, care este doar al lui! N-ati ghicit nici de data aceasta. Fericirea vine in timp ce ne indreptam spre scopul nostru, prin poarta noastra. Daca omul se afla pe linia sa de viata, pe calea sa, atunci el este fericit chiar acum, chiar daca scopul sau se afla inca undeva in viitor. Cand scopul va fi atins, bucuria va fi dubla. Dar insusi mersul spre atingerea scopului propriu face ca fiecare zi sa fie o sarbatoare. Cand scopul nu este al tau sarbatoarea se amana pentru un viitor iluzoriu. Atingerea unui scop care nu este al tau aduce doar deziluzie si pustiire si nicidecum fericire.

... intr-adevar, de largi posibilitati. Dar deocamdata sunteti doar pe drumul catre scopul dumneavoastra si trebuie sa va ganditi numai la fericirea personala. Prin aceasta, nu va veti indeparta sufletul de scop. Fie ca pe drumul spre realizarea scopului sufletul dumneavoastra sa se gandeasca numai la el. Dupa atingerea scopului, ii veti oferi ocazia ratiunii dumneavoastra altruiste sa se ingrijeasca, cat va considera ea necesar, de cei apropiati, de natura, de animalele fara stapan, de copiii flamanzi si de cine va mai dori ea.

   Inspiratia

   Pe drumul spre scopul dumneavoastra, prin poarta necesara, veti pluti pe coama valului reusitei. Confortul obtinut pentru suflet va va permite sa transferati emisie armonioasa. in capitolul despre valul succesului am vorbit deja de o asemenea translatie. Totusi, a-ti crea senzatia de tonus pozitiv, iar apoi s-o mentii permanent este destul de dificil. Dar acum veti avea bucurie si veti obtine linistea ca urmare a unitatii dintre suflet si ratiune, de aceea translatia se va produce de la sine. Toate treburile se vor aranja, multe probleme se vor autoelimina. Veti fi des vizitat de inspiratie daca nu veti incerca s-o chemati intentionat.

   Inspiratia este, in genere, un lucru minunat. Numai ca ea este incarcata de o aureola tainica, inaccesibila. Se considera ca e foarte greu sa o obtii: ea apare spontan, pe neasteptate, intocmai ca o anume muza ce a nimerit intamplator langa foculetul dumneavoastra. Apoi aceasta muza, tot atat de neasteptat poate sa-si ia zborul si timp indelungat sa nu mai apara. Cel care asteapta, pana la epuizare, urmatoarea aparitie a acestei doamne, nu mai are parte de atingerea ei si cum se poate face acest lucru, in genere, el nici nu stie.

   In realitate, este mult mai simplu decat pare. Inspiratia este starea de unitate a sufletului cu ratiunea in absenta potentialului importantei. Prima parte a definitiei va e clara. Inspiratia este starea de avant sufletesc in care procesul creator se desfasoara usor, simplu si, ce-i mai important, stralucit. Este absolut evident ca acest lucru poate avea loc numai cu conditia unitatii dintre suflet si ratiune. Nu veti avea parte niciodata de inspiratie, efectuand o lucrare care nu va e la inima.

   Ocupandu-va de realizarea scopului, dumneavoastra veti obtine, neindoielnic, unitatea sufletului cu ratiunea, ceea ce va constitui prima conditie necesara a inspiratiei. Totusi aceasta conditie nu va fi suficienta. De ce inspiratia apare pe neasteptate iar apoi dispare nu se stie unde? Cauza ar putea fi extenuarea? Totusi, in stare de inspiratie se poate lucra multe ore fara nicio urma de oboseala.

   Ne ajuta sa intelegem, de unde apare inspiratia si unde dispare, cea de a doua parte a definitiei data notiunii de inspiratie. Probabil ati ghicit despre ce este vorba. Toata filozofia consta in faptul ca inspiratia nu apare, ci ea pur si simplu se elibereaza atunci cand scade potentialul importantei, in ce consta aceasta importanta? In primul rand, in dorinta inflacarata de a atinge scopul; in al doilea rand, in nazuinta nestramutata de a avea inspiratie.

   Dorind sa va atingeti scopul, nu-l veti realiza, lucru despre care v-am vorbit de nenumarate ori. Dorinta...

Nr. de pagini: 256
Anul aparitiei: 2011

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Categorii de carte

Edituri

Transport in Bucuresti

Livrare gratuita in Bucuresti

Carti pentru premii scolare

oferta_premii_scolare.jpg

ANPC

anpc_banner.jpg
Created in 1.039 sec