Nu vreau sa ma intorc printre morti si alte povestiri

Nu vreau sa ma intorc printre morti si alte povestiri
-30%
Editura:
Anul publicării: 2013
Categoria: Carti diverse
14,83 lei
21,19 lei (-30,01%)
Promoția expiră la 31.12.2016
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 3 - 4 zile lucratoare

DESCRIERE

Erika Olahová, nascuta in anul 1957, este o scriitoare ceha de etnie roma. A inceput sa scrie in anii '90 si a debutat in 2001 cu povestirea Copilul, publicata in Romano Dzaniben, o publicatie periodica de limba, istorie si cultura a romilor. Prozele sale scurte au aparut mai apoi in diferite reviste, cum ar fi Revolver Revue sau Host, unele fiind incluse si de Nancy Hawker in antologia Providky. Short Stories by Czech Women (Londra, 2006).

    Povestirile sale nu sunt preluari din folclorul rom, dar, in cele mai multe dintre cazuri, temele traditionale au fost folosite ca sursa de inspiratie. Erika Olahová se numara printre primii autori de etnie roma din Republica Ceha si face dovada unei creatii originale, cu o voce bine conturata, independenta.

    "[…] nu putem decat sa ne identificam cu afirmatia Erikai Olahová: Vorbele si creatia ei vor putea sa inspire si alti autori romi, nu doar din Republica Ceha, ci, cu ajutorul traducerilor, si din strainatate. Literatura roma are deja un fundament, dar evolutia sa viitoare depinde atat de disponibilitatea autorilor de a scrie, cat si de sprijinul si de dorinta editurilor prestigioase de a publica aceasta literatura."

    Petra Dobruská

    "Oroare, magie, suflet omenesc pus pe tava.
    Scriitura este abrupta, respira spiritul rom prin toti porii,
    fara dulcegarii inutile.”

    Tomáš Weiss






Cuprins

Deznadej de 7

Fantoma 13

Umbra 18

Potopul 24

Familia blestemata 29

Ruinele vechiului castel 37

Copilul 42

Voalul de nunta 47

Orfanul 50

Cheita de argint 59

Casa cea noua 63

Nu vreau sa ma Intorc printre morti 73

Noaptea de Sanziene 81

Armasarul negru 85

Desertaciunea Intunecata 93

Suflet pierdut 99

Oglinda mata 105

Renastere 109

Nefericita Elvira 111

Testament 116

O poveste ingrozitoare 121

Postfata 135

Deznadejde

Spala la rau cu capul plecat, soarele ii incalzea ceafa si ii lumina parul des, prins intr-o coada rasucita in jurul capu lui. In apa se zbenguiau o multime de copii; se auzeau rase tele si chiotele lor. Se stropeau unii pe altii cu apa stravezie; trupusoarele lor sclipeau la soare si dispareau din nou in raulet. Eva insa nu baga de seama rasetele copiilor si nici ziua superba care parca voia sa aduca voie buna. Termina de stors ultimele rufe, isi indrepta spatele, lua cosul plin si pasi desculta spre coliba lasata mostenire de parintii ei.

Se casatorise cu Iura de la care astepta un copil, fara sa-i treaca macar prin minte ca acesta avea sa-i faca viata un iad. Era un tigan iute la manie si egoist. Dupa chipul dur si ochii ca de sobolan, Eva ar fi trebuit sa-si dea seama de mult ca barbatul acesta era incapabil sa iubeasca. O batuse chiar inainte de nunta si totusi ramasese cu el. Sa aiba copilul un tata, ca poate Iura se va schimba cand se va naste micutul.

Era aproape de miezul noptii; o ingrozea gandul ca avea sa vina din nou beat. Usa se deschise atat de brusc incat inima aproape ca-i sari din piept. Isi simtea transpiratia rece pe corp, iar mainile incepura sa-i tremure cand aprinse

7

lumanarea. Ii simti respiratia duhnind a alcool; incepu sa zbiere si sa se intarate si mai tare de la propriile injuraturi. O apuca de par, o trase jos din pat si o plesni peste fata atat de puternic, ca aproape isi pierdu cunostinta. Zbiera ceva, cum ca nu i-ar credincioasa. Cand o lovi cu piciorul, se chirci pe jos; deja nu mai simtea durerea aceea groaznica. Era atat de inspaimantata, incat atunci cand isi pierdu cunostinta, se bucura ca nu mai simte nimic.

Se trezi catre dimineata. Deschise incet ochii; cu unul din ei nu vedea. Vru sa se miste, dar corpul n-o asculta, se simtea ca in focurile iadului. Jos, sub burta, avea dureri mari. Incerca sa se ridice, dar nu reusi; mai zacu acolo o vreme. Soarele ii batea in fata, avea fusta sfasiata si poalele pline de sange. Nu indraznea sa-si trezeasca barbatul care era intins in pat, imbracat, si sforaia tare. Ii era teama ca daca il trezeste, o s-o bata din nou, inca si mai rau. Se tari spre usa si isi pierdu din nou cunostinta.

- Treziti-va, auzi de undeva de departe, ma auziti? Deschise ochii; cu unul tot nu vedea. Un doctor intr- un halat alb era aplecat deasupra ei. Il mai auzi cand ii spuse ca, din pacate, pierduse copilul. Cu timpul, corpul ei chi nuit si obosit se va intrema. Intreba cine o batuse in halul ala, dar Eva tacea, iar doctorul a preferat s-o lase balta. Stia ca tigancile nu-si parasc niciodata barbatii si reusesc sa-i apere chiar daca le maltrateaza in ultimul hal.

Iura al ei nu veni s-o vada nici macar o data. Fu de-a dreptul uimita cand iesi din spital si vazu ca o astepta afara. Sedea in caruta si fluiera; ii porunci din ochi sa se urce si nu o intreba nimic, nici despre cum se simte ea, nici despre copil. Pocni din bici, isi indemna calul de parca tocmai venise din targ si porni hotarat.

8

Aparent, totul era ca inainte: spala, gatea si manca bataie, indura injuraturile si dragostea brutala si violenta care o ranea cel mai mult, scrasnea din dinti cu ura si nu se gan dea decat la copilul pe care il pierduse din cauza lui. Pentru ea, era ca si cand viata s-ar fi sfarsit. Stia ca nu are pentru ce trai si nu mai avea nicio bucurie. In inima i se cuibarise ura intu~ecata. In fiecare noapte se gandea ce sa faca, nu avea pe nimeni la care sa plece, nici familie, nici cunostinte. Oricum ar fi gasit-o de fiecare data si ar fi adus-o acasa. Voia sa puna capat chinurilor, dar nu stia cum.

Cosul cu rufe era greu. Ajunse acasa, se apuca sa atarne rufele in curte, dar gandurile negre nu o parasira nici macar o clipa. Intra in casa si se aseza, intoarse capul si se uita la fata buhaita a barbatului ei. Dormea. In ultima vreme venea acasa doar ca sa doarma si sa manance, Eva se uita in jur: scaunele stricate, reparate de mantuiala, si mobila saracacioasa toate depuneau marturie impotriva lui, piciorul patrat, solid, al mesei de spalat statea langa usa privind -o batjocoritor: cunostea de mult corpul ei! Femeii i se facu negru in fata ochilor; totul se rotea in jurul ei; auzea voci si rasete batjocoritoare. Da, de ea radeau!

I se facu rau. Se revoltau in ea toata nedreptatea si ne putinta. Fara sa-si dea seama ce face, apuca piciorul greu al mesei si il lovi in cap pe barbatul care inca dormea, cu toata puterea si cu toata ura, apoi din nou, iar si iar! Se opri cu rasuflarea taiata, tremurand din tot corpul; genunchii i se taiara; inima ii batea sa-i sara din piept. De-abia acum vazu toate suvoaiele de sange si capul zdrobit al barbatului sau fara chip. Pe perete si pe podea era sange care parca tipa.

Incepu sa vomite. I se parea ca-si varsa toate marunta iele. Fugi de nebuna afara, in gradina. I se parea incredibil:

9

soarele stralucea si pasarile cantau, rufele de pe sfoara se leganau in adierea calda si intreaga lume era la locul ei, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cand barbatul ei, pe care tocmai il ornorase n-ar fi zacut acolo, intr-o balta de sange. Fortele o parasira, Calca pe iarba si se aseza reze mata de un copac; nici corpul, nici mintea nu o ascultau, iar ea ramase acolo sezand, ca moarta, pana se intuneca de-a binelea. Nu se gandea la nimic. Nu simtea nimic, nici teama, nici confuzie, nici vinovatie; nu plangea, statea cu ochii pironiti in intuneric, de parca totul i s-ar fi intamplat altcuiva si nu ei!

Stelele de pe cer straluceau atat de tare, iar ei i se parea ca se pierde in ele. Auzi tipatul unei bufnite, ireal si lugu bru; venea de undeva de aproape. Si acum din nou; nu e o bufnita, e o cucuvea. Se spune ca atunci cand cantecul cucuvelei e atat de trist, vesteste moartea cuiva din familie. Asa se spune printre romi de generatii intregi. Eva auzea parca glasul de demult al raposatei sale mame:

- Asculta, astazi o sa moara cineva apropiat, aprinde o lumanare, copila mea, si roaga-te pentru sufletul lui.

Gandul acesta o trezi. Avea picioarele amortite ; ca sa se ridice, trebui sa se sprijine de copac. De-abia acum realiza cu adevarat ce se intamplase, Inima i se stranse de groaza. O cuprinse teama si incepu sa sughite. Lacrimile ii siroiau, iar plansul ei semana cu gemetele unui animal ranit.

Nu, totusi nu poate fi adevarat, striga toata fiinta ei, tigancile isi asculta intotdeauna barbatii, nu au niciun drept sa li se opuna, nici macar cand sunt batute, iar ea isi omo rase barbatul ca pe un caine raios. Barbatul care se va intoarce si care o va lua cu el. Da, da, asa se va intampla, mortii se intorc intotdeauna!

10

Groaza ca se va intoarce dupa ea si o va urmari ii in gheta si corpul, si sufletul. Cu gesturi automate, incepu sa scoata din pamant florile de sub fereastra, le dadu la o parte si sapa cu mainile goale o groapa putin adanca. Intra in intunericul din casa, pe bajbaite isi apuca barbatul de pi cioare si ii tari corpul greu afara, in groapa. Era intr-adevar foarte greu, fata lui fara forme se uita la ea sub lumina stelelor. Il rostogoli cu fata in groapa. Cand puse florile la loc, nici nu se vedea ca le-ar fi scos vreodata, stateau acolo, iar corpul doborat al lui Iura zacea sub ele de parca acolo i -ar fi fost locul.

Ii era teama sa intre in casa. Ii era groaza ca florile or sa se ridice, iar el o sa iasa afara, plin de sange si de noroi. Ii venea s-o ia la goana si sa fuga departe. Apoi ii trecu prin minte c-ar trebui sa mearga sa-I trezeasca pe preot si sa-i spuna totul, sa se spovedeasca, sa stie si el ca barbatul ei o chinuise si ca ii luase singurul lucru pe care si-l dorea. Copilul pe care i -1 ornorase in pantece laolalta cu dra gostea pe care i-o purtase odata. Dar era intuneric, iar ea nu mai avea putere. Era obosita, statea langa mormant, sub fereastra, cu sufletul gol, cu buzele stranse, soptind o ruga ciune, rugandu-se la Dumnezeu sa-i ierte cel mai mare pacat pe care il poate savarsi cineva vreodata.

Vecinii incepusera sa iasa din bordeie, femeile scoteau apa din put, iar chiotul copilasilor vestea inceputul unei alte zile. Se luminase de-a binelea, dar ei ii era teama sa iasa afara. Apoi, cu inima inca batandu-i tare, deschise usa. In lumina clara a soarelui se vedeau podeaua si patul manjit de sange negru inchegat. Totul arata ca dupa razboi.

Titlu original: Nechci se vrátit mezi mrtvé. Matné zrcadlo
Coperta: / Ilustratii de Ladislava Gaziová
Traducator: Gabriela Georgescu
Format: 13, 00 × 20, 70 cm
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 144
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Categorii de carte

Edituri

Transport in Bucuresti

Livrare gratuita in Bucuresti

Carti pentru premii scolare

oferta_premii_scolare.jpg

ANPC

anpc_banner.jpg
Created in 0.342 sec