Rugaciunile Sfintilor Parinti. Apanthisma

Rugaciunile Sfintilor Parinti. Apanthisma
-10%
Editura:
Anul publicării: 2010
Categoria: Psihofilozofie
31,50 lei
35,00 lei (-10%)
Promoția expiră la 31.12.2016
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 3 - 4 zile lucratoare

DESCRIERE

Intiia rugaciune catre A tot tiitorul si Iubitorul de oameni Dumnezeu si Parinte.
A celui intru Sfinti Parintelui nostru Vasilie cel Mare.
Stapine, Dumnezeule al tuturor, Parinte Prea bunule, Cela ce de a pururea esti si petreci, Cela ce esti prea fara de inceput mai nainte de toti vecii, si de a pururea asemenea ai pe a fi, nici incepindu se, nici incetind; Cela ce cu fiinta esti cu totul neinteles, si cu marimea necuprins, si cu bunatatea nemasurat; Adincul cel izvoritor si nepovestit al puterii si al intelepciunii, pe Tine bine Te cuvintez, ca ai cautat cu mila si cu indurari spre a mea ticalosie, si m ai izbavit de tina si de noroiul lumii acesteia rele si desarte, si de multele si de multe feluri curse dintr insa ale vicleanului stapinitor al intunericului veacului acestuia. Pe Tine bine Te cuvintez, Doamne, ca ai minunat spre mine, pacatosul, milele Tale. Si intru toate prea iubitor de oameni Te ai facut mie, si hranitor, si ocirmuitor, si pazitor, si sprijinitor, si scapare, si mintuitor, si purtator de grija al sufletului si al trupului. Pe Tine bine Te cuvintez, Doamne, ca ai aratat spre mine, nevrednicul, multa si nemarginita iubirea Ta de oameni. Ca in fiecare zi, din a mea lenevire, insumi de sine mi vinzindu ma diavolului, ma pazesti si ma mintuiesti, si din cursele lui ma rapesti. Pe Tine bine Te cuvintez, Doamne, ca mi ai daruit mie stapinire de pocainta pentru pacatele mele, si mi ai aratat nenumarate pricini de intoarcere de la rautatile mele. Pe Tine bine Te cuvintez, Doamne, ca neputincios fiind, intaresti slabiciunea mea, si nu ma lasi cu totul sa cad, ci indata imi intinzi de sus mina de ajutor, si catre Sine ti ma intorci.
Ce voi rasplati Tie, Stapine Prea bunule, pentru toate bunatatile care ai facut si faci cu mine, pacatosul? Ce multumita Iti voi da Tie? Deci din zi pina in noapte, ca o rindunea, asa voi glasui; si ca o privighetoare, asa voi striga; si nu voi inceta binecuvintindu Te in toate zilele vietii mele, pe Tine, Facatorul si De bine datatorul si Purtatorul meu de grija. Eu, Doamne, nu sint vrednic sa graiesc catre Tine, pentru ca sint foarte pacatos. Multumesc Tie, Doamne, ca indelung ai rabdat pentru gresalele mele, si pina acum nemuncit m ai lasat. Multumesc Tie, Doamne, ca nu voiesti moartea pacatosului, precum sa se intoarca si sa fie el viu. Ca eu vrednic sint multe a patimi, si a fi lepadat de la fata Ta, Doamne; iara iubirea Ta de oameni cea nepomenitoare de rau indelung a rabdat pentru mine. Multumesc Tie, Doamne, desi nu sint din destul catre multumirea nepomenirii Tale de rau. Miluieste ma, Doamne, si indrepteaza mi calea sufletului meu, si calea vietii mele spre voia Ta, si ma ocirmuieste precum stie milostivirea Ta. Pentru multimea indurarilor Tale, fa ma desavirsit spre tot lucrul bun al bunei placerii Tale, si asa ma slobozeste din ticalosul meu trup. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mintui pe noi, Dumnezeule. Si Tie Slava, si multumita, si inchinaciune inaltam, impreuna si Unuia nascut Fiului Tau, si Prea sfintului, si Bunului, si De viata facatorului Tau Duh, acum si pururea, si in vecii vecilor. Amin.

Intiia rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos.
A celui intru Sfinti Parintelui nostru Ioann Gura de Aur, pe care o zicea el in fiecare zi.
Doamne Dumnezeul meu, Cel mare si infricosat si slavit, Facatorul a toata zidirea cea vazuta si gindita, Cela ce pazesti asezamintul Tau si mila Ta celor ce Te iubesc pe Tine si pazesc poruncile Tale: si acum, si totdeauna, multumesc Tie, pentru toate facerile Tale de bine cele facute spre mine, cele aratate si cele nearatate. Si pina acum Te laud, si Te slavesc, si Te maresc pe Tine; pentru care ai minunat spre mine milele Tale cele bogate si indurarile Tale, sprijinindu ma din pintecele maicii mele, si intru toate grijindu Te de mine, si pazind si ocirmuind cu cuviosie cele ale mele, pentru singura bunatatea si iubirea Ta de oameni. Ca nu ai trecut cu vederea smerenia mea, pentru nevrednicia si impatimirea mea, ci pentru iubirea Ta de oameni si milostivirea nu ai incetat de a face bine si a Te ingriji; si pina la batrinete si caruntete, Dumnezeul meu, sa nu ma parasesti. Iisuse Hristoase, Numele cel bun, Dulceata mea, si Dorirea mea, si Nadejdea mea, Cela ce Te ai facut om pentru noi, si toate cu intelepciune le ai iconomisit si le ai tocmit pentru mintuirea noastra, ma marturisesc Tie, Doamne Dumnezeul meu, cu toata inima mea. Imi plec genunchile trupului si ale sufletului, aratindu Ti Tie, Dumnezeului meu, toate pacatele mele. Pleaca Ti si Tu urechea Ta spre rugaciunea mea, si lasa paginatatea inimii mele. Am pacatuit, am nelegiuit, am gresit, Te am intaritat, Te am amarit pe Tine, Bunul meu Stapin si Hranitor si Purtator de grija. Nu este nici un fel de rautate graita sau negraita, pe care nu am facut o, si cu lucrul, si cu cuvintul, si cu cunostinta, si cu necunostinta, cu aducerile aminte si cu intelegerile. Cu covir-sire intru covirsire pacatuind, si de multe ori a ma pocai fagaduindu ma, de atitea ori intru aceleasi pacate am cazut. Mai cu lesnire picaturile de ploaie se vor numara, decit multimea pacatelor mele. Ca au covirsit capul meu, si ca o sarcina grea s au ingreuiat. Ca din tineretile mele si pina acum, poftelor celor necuvioase usa deschizindu le, porniri neinfrinate si fara de rinduiala am uneltit, intinindu mi haina Sfintului Botez, cea tesuta de sus, biserica trupului meu minjind o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcindu l, si toata alta faradelege si nedreptate lucrind; pe care, de voi voì din parte sa le pomenesc, ma va lasa vremea povestindu le.
Dar fiindca toate le stii Tu (ca nici nu este zidire nearatata inaintea Ta, ca toate goale si descoperite sint ochilor Tai), ce se cade a zice catre Cel ce stii cele cunoscute de Tine? Insa inima mea se zdrobeste, si sufletul, si cu totul intru adincul nedumeririi ma afund, aducindu mi aminte ca atunci pacatuind, nici putin oaresce lucru de cainta nu am aratat. Si vremea taierii este aproape, si sorocul mortii sta de fata, iara vremea pocaintei, nicaieri. Pentru aceasta s a tulburat sufletul meu, si de durere si de intristare este plin. Ca ne gata si nepregatit fiind, si socotind si cercind cele pentru sine mi, nimic din destul spre dare de raspuns nu aflu, nici vreun chip si mestesugire, prin care ma voi izbavi de focul cel vesnic. Ca daca dreptul abia se mintuieste, eu, pacatosul, unde ma voi arata? Si daca prin multe scirbe Imparatia lui Dumnezeu celor vrednici este insortita, si strimta si necajita este calea vietii, eu, intru desfatare si intru neinfrinare totdeauna petrecind, cum ma voi invrednici de mintuire? Si daca toata dreptatea omului este ca o tearfa lepadata, atita noroi si nedreptate ce se va socoti? Si daca pentru un cuvint desert va sa dea cineva seama, eu, pentru atitea pacate, ce raspuns potrivit voi avea? Vai, suflete! Ca asa cele ale noastre au sporit! Scurta este viata si de putina vreme, iute trecind si catre moarte trimitind. Vesnica este munca, precum si Imparatia dreptilor, si viata amindurora necurmindu se cu moartea. Deci ce voi face? Ce voi lucra? In ce bezna pe sine mi ma voi arunca? Ca infricosata este si moartea, si mai ales a pacatosilor, fiindca si cumplita este– ca moartea pacatosilor cumplita este–, iara mai virtos, cu mult mai infricosat lucru este a cadea in miinile Dumnezeului celui viu, dintru care nu este cel ce va putea sa scoata.
Deci cind va veni sa Se slaveasca intru Sfintii Sai, si sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui, cind scaunele se vor pune, si nemitarnicul Judecator infricosat va sedea, si riul cel de foc va trece pe dinainte, si stralucirea si bucuria Dreptilor gatita se va arata, si toate milioanele Ingerilor, si toti oamenii cei din veac, impreuna cu toata zidirea cea vazuta si cea gindita cu cutremur va sta de fata, ce voi face eu atunci, de rusine plin fiind, de constiinta mustrat, de toata indrazneala si darea de raspuns lipsit? Suspin dinspre toate partile. Ah, rele! Ce voi plinge intii? Ce voi suspina al doilea? Ce voi tingui? Lipsirea de bunatati sau chinuirea durerilor? Nemarginirea muncii sau despartirea de la Dumnezeu? Plingi, ticaloase suflete, aducindu ti aminte de acestea, si care dupa iesire te vor intimpina, ca foarte grele vor fi si dureroase. Si striga:
Dumnezeul Puterilor, Dumnezeul cel vesnic, Dumnezeul milei si al indurarilor! Sa nu ma parasesti, sa nu ma treci cu vederea, sa nu departezi de la mine mila Ta. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mintuirii mele. Ca stiu milostivirea Stapinului meu. Stiu nepomenirea de rau a Iubitorului de oameni. Si ca voitor al milei este, Care nu voieste moartea pacatosului precum sa se intoarca si sa fie el viu, si voieste ca toti sa se mintuiasca si la cunostinta adevarului sa vie, si mai ales cei ce se intorc de la pacat. Ca nu a venit sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. Ca nu au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei ce rau patimesc.
Ca si asa aflindu ma, si asa socotind, nu ma abat din nadejdea cea buna, nici ma deznadajduiesc de a mea mintuire. Acum am inceput a grai catre Domnul meu: Iara eu sint pamint si cenusa. Vierme, si nu om. Ocara a oamenilor, si defaimare a norodului. Da mi mie cuvint intru deschiderea gurii mele, Cela ce dai rugaciunea celui ce se roaga. Ca de la Tine este toata darea cea buna, si tot darul desavirsit de sus este, pogorindu se de la Tine, Parintele luminilor. Ca si sa ma rog dupa vrednicie, si sa cer cele de folos, si sa nu ma intorc smerit si rusinat, ci dobindind cele ce am nadajduit. Si asa ma voi duce bucurindu ma, intru deplin adeverirea inimii.
Miluieste ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu. Miluieste ma, Doamne, ca neputincios sint, Doctorul sufletelor si al trupurilor. Ca si cum as sta inainte la infricosatul Tau scaun, ca si cum m as atinge de prea curatele Tale picioare, asa ma rog si cer, si ma cuceresc cu zdrobita si smerita inima: Curateste ma pe mine, pacatosul. Iarta mi mie, netrebnicului si smeritului. Cauta din Sfint lacasul Tau spre ticalosia mea. Priveste dintru inaltimile Tale cele sfinte spre rugaciunea smeritului robului Tau, si sa nu treci cu vederea rugaciunea mea; slabeste ma, ca sa ma odihnesc mai nainte de a ma duce, de unde de aici nu ma voi mai intoarce. Ca un om am pacatuit, ca un Dumnezeu iarta ma. Ca Tu stii, Stapine, lesne alunecarea firii omenesti, si ca plecat este cugetul omului cu osirdie spre cele rele din tinerete. Adu Ti aminte ca pamint sintem. Adu Ti aminte ca numai Tu singur esti curat si fara prihana si neintinat, iara noi toti intru certari si canonisiri sintem. Adu Ti aminte de indurarile Tale cele din veac si de mila Ta. Si sa nu ma osindesti cu faradelegile mele, nici sa mi rasplatesti dupa pacatele mele. Stiu multimea faradelegilor mele, ca multa este, si nu este supusa numarului, dar stiu si noianul iubirii Tale de oameni, ca nemarginit este, si nebiruit. Ca Tu esti cel ce ridici pacatul lumii, Care Te ai pogorit din Cer pe pamint ca sa cauti oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce Iti pui sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mintuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintii sint eu.
Miluieste, Milostive, faptura miinilor Tale. Sa nu Te ingretosezi de mine, nevrednicul; ci indura Te spre faptura Ta. Cela ce pentru mine Cruce ai rabdat, si semnele ranilor ai primit si m ai vindecat; sterge ranile mele cu doctoria milostivirii si cu buretele iubirii de oameni. Ca toate le poti, si nimic nu Iti este Tie cu neputinta. Da umilinta inimii mele celei impietrite. Usureaza mi greutatea constiintei. Primeste lacrimile mele si suspinarea, ca ale curvei, si ca ale lui Petru, verhovnicul Apostolilor. Primeste aceasta mica marturisire si pocainta a mea, Cela ce ai primit buna cunostinta a tilharului pe Cruce. Primeste rodul cel din buzele mele ca pe o jertfa vie, bine primita, intru miros de buna mireasma.
Ma rog, imblinzeste Te. Ma cuceresc, indupleca Te. A pacatuit si Manassì, imparatul acela; ci nu s a pierdut, fiindca s a cait. A pacatuit si Davíd mai nainte de acela; ci pacatul plingindu si, s a miluit. Multe pilde de acest fel am, care potolesc si mingiie mihniciunea mea, care gonesc deznadajduirea de la mine si hranesc nadejdea mintuirii mele. Mingiie si Tu inima mea, Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mingiierea. Odihneste o, si fa i bine cu izvorul milei Tale si al bunatatilor. Multe ai facut din veac mari si minunate, slavite si infricosate, carora nu este numar; iara daca pe mine, curvarul, ma vei mintui, mai multa si mare minune vei face. Ca atita este puterea milostivirii si a iubirii Tale de oameni, incit si din noroi margaritar face, si din fiu al gheenii, fiu al Imparatiei savirseste.
Si inca voi striga catre Domnul meu, si catre Dumnezeul meu ma voi ruga: Ocirmuieste ramasita vietii mele dupa voia Ta. Intareste ma intru frica Ta. Intemeiaza ma intru dragostea Ta. Si cu multimea bunatatii Tale, sfirsit bun, si vrednic iubirii Tale de oameni daruieste mi. Si cauta cu mila si cu iubire de oameni spre oasele si incheieturile mele, si spre toata alcatuirea ipostasului meu. Si la loc de repaos si de odihna ticalosul meu suflet povatuindu l, aseaza l. Ca multe lacasuri sint la Tine, fiecaruia dupa vrednicie impartindu i.
Si inca ma rog si ma cuceresc: Da, Doamne, si dar de pricepere nevredniciei mele, ca sa inteleg cele bine placute Tie, si mie de folos. Si nu numai sa le inteleg, ci si sa fac aceea, adica a nu ma rapi si impreuna a ma duce cu cei deserti, a nu lucra cele necuvioase, cu nemarire desarta impreuna a ma smeri cu cei smeriti, si cu cei ce patimesc impreuna a patimi, si celor ce gresesc a le ierta. Pentru ca stiu ca de nu voi lasa, nu mi se va lasa. Pentru aceasta ma rog, iarta toate tuturor celor ce imi gresesc mie. Ca nu sint acestia pricinuitori, ci eu, ticalosul, cel ce nu fac voia Ta, si nu pazesc poruncile Tale. Si celor ce ma iubesc pe mine rasplateste le cu bogatele Tale daruri. Si pe parintii cei duhovnicesti si fratii pe care Tu mi i ai dat, Milostive, cu judecatile care stii, impreuna cu mine, cu iubire de oameni indurindu Te miluieste i.
Graiurile acestea ale rugaciunii mele fie intimpinindu ma pe mine, si traind eu, si dupa ce voi muri. Marturisirea aceasta si lacrimile indrepteaza se ca tamiia inaintea Ta, iara eu in fiecare zi astept moartea cea netrecuta. Si trupul meu cel ticalos ingroparii dindu se, se va strica, pe care il vei invia, Datatorule de viata, nestricat, in vremea facerii celei de a doua oara, iara duhul meu in miinile Tale il pun. Odihneste, Sfinte Stapine, intru lumina viilor si in lacasul celor ce se veselesc, si pe ai mei nascatori si stramosii si fratii, iara ai Tai robi bine cunoscatori, si pe cei ce mi au poruncit mie, nevrednicului, sa ma rog pentru dinsii; si tuturor celor ce intru buna credinta s au savirsit, iarta le. Ca desi am pacatuit, dar nu ne am departat de la Tine, nici am intins miinile noastre catre Dumnezeu strain, ci pe Tine Te am cunoscut. Si pe Tine Te am iubit. Si intru Tine am crezut. Si Tie ne inchinam, Unuia Dumnezeu in Treime. Intru Tine ne rugam, si la Tine nadejdile mintuirii le atirnam. Miluieste ne pe noi dupa mare mila Ta, si ne mintuieste intru Imparatia Ta cea cereasca.
Adevarat, Doamne al meu, Doamne: asa faca se acestea intru noi, cei ce nadajduim spre Tine, pentru cea multa si necovirsita bunatate a Ta, si pentru milostivirea si iubirea Ta de oameni cea negraita. Pentru rugaciunile Prea slavitei, Prea laudatei, Prea blagoslovitei si Cu Dar daruitei, Prea sfintei Stapinei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, ale Puterilor celor ceresti si intelegatoare, si ale tuturor Sfintilor care din veac bine Ti au placut Tie. Amin. Amin. Amin.



Editia de fata a Rugaciunilor Sfintilor Parinti (Apanthismei) reproduce traducerea de la Neamt din 1827, la care se adauga rugaciunile catre Dumnezeu ale Sfintului Efrem Sirul si o rugaciune a Cuviosului Iosif (†1828), ctitorul Manastirii Varatec.
Nadajduim ca si cititorul de astazi isi va desfata sufletul si duhul cu frumusetea si inaltimea minunatelor rugaciuni ale Sfintilor Parinti adunate in aceasta culegere de flori duhovnicesti.

Cuprins:
Inainte cuvintare catre cititori
Cuvint pentru pocainta    
Cuprindere in scurt din Psalmii Prorocului Davíd
Rugaciuni fel de fel
Rugaciunile Sfintului Efrem Sirul
Rugaciune a Cuviosului Iosif de la Varatec
Cuvint de lauda pentru Arhierie
Nota asupra editiei
Glosar

Format: 13 x 20 cm, 424 p.
Coperti cartonate

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Titluri de aceiași autori

Categorii de carte

Edituri

Transport in Bucuresti

Livrare gratuita in Bucuresti

Carti pentru premii scolare

oferta_premii_scolare.jpg

ANPC

anpc_banner.jpg
Created in 0.544 sec