Tehnica si procedura delegarii legislative. Analiza comparativa

Tehnica si procedura delegarii legislative. Analiza comparativa
-10%
Anul publicării: 2014
42,30 lei
47,00 lei (-10%)
Promoția expiră la 31.12.2016
Disponibilitate: stoc epuizat
stoc epuizat

DESCRIERE

Cartea Tehnica si procedura delegarii legislative- analiza comparativa reprezinta preocuparea autoarei de a deslusi mecanismele juridice prin intermediul carora se asigura democratia intr-un stat de drept.

Cercetarea stiintifica este fixata, in principal, pe explicarea modalitatilor in care trebuie sa functioneze principiul Separatiei puterilor in stat, cel care, de fapt, odata instituit in plan constitutional, este chemat sa sustina intregul esafodaj al sistemului juridic.

Autoarea a ales deliberat o astfel de tema pentru ca, considera aceasta, autoritatea traverseaza o perioada de criza care Efecteaza in profunzime fundamentele statului de drept, fundamentele unei democratii fragile, asa cum este cea din tara noastra.

Cartea, scrisa intr-un stil clar, concis, axata pe o Bogata bibliografie, straina si autohtona, incearca sa indice unele repere care, bine explicate, sa conduca la evitarea unor incalcari ale unui principiu constitutional, fundamental pentru consolidarea democratiei.


Tehnica si procedura delegarii legislative. Analiza comparativa.
CUPRINS
CUPRINS 5
CUVANT INAINTE 9
INTRODUCERE 11
CAPITOLUL I CADRUL GENERAL AL EXERCITARII PUTERII IN STATUL
DE DREPT 19
SECTIUNEA 1 CONSIDERATII GENERALE PRIVIND VOCABULARUL SPECIFIC
IN ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA STATULUI DE DREPT 19
 1. Societate si drept 20
 2. Sistem social 22
 3. Stat 24
3. 1. Structura de stat 25
3. 2. Forma de guvernamant 31
3. 3. Regimul po1itic 33
 4. Democratie 38
SECTIUNEA A 2-A GENEZA SI EVOLUTIA PRINCIPIULUI SEPARATIEI PUTERILOR IN STAT 41
 1. Platon si Aristotel 42
2. John Locke 43
 3. Jean Jacques Rousseau si Montesquieu 46
 4. Doctrina americana cu privire la teoria separatiei puterilor in stat 49
 5. Interpretarea teoriei separatiei puterilor in stat in secolul al XX-Iea 50
SECTIUNEA A 3-A DELEGAREA LEGISLATIVA SI RESPECTAREA PRINCIPIULUI SEPARATIEI
PUTERILOR IN STAT 55
 1. Aspecte generale 57
 2. Criza parlamentarismului 58
 3. Extinderea competentelor de reglementare a autoritatilor puterii executive 64
 4. Inflatia legislativa si idealul legii rare 71
CAPITOLUL II ROLUL PARLAMENTULUI IN STATUL DE DREPT 79
SECTIUNEA 1 CONSIDERATII GENERALE PRIVIND TEHNICA SI PROCEDURA EXERCITARII
PUTERII LEGISLATIVE 79
 1. Parlamentul, creatie a practicii sociale 79
 2. Legitimitatea puterii legislative 81
 3. Interventiile puterii executive si ale justitiei in exercitarea puterii 82
legislative 82
SECTIUNEA A 2-A FUNCTIA DE REPREZENTARE 85
 1. Asimetria distributiei competentelor. Bicameralismul 85
1. 1. Camerele superioare 88
1. 2. Camerele inferioare 91
 2. Reprezentarea, grupurile de interese si partidele politice 93
5
Otilia Giredariu
2. 1 Reprezentarea si grupurile de interese 93
2. 2. Reprezentarea si partidele politice 95
SECTIUNEAA3-A FUNCTIADECIZIONALA 99
 1. Distribuirea competentelor 100
1. 1. Distribuirea constitutionala a competentelor intre puterea legislativa si cea executiva 10 1
1. 2. Distribuirea competentelor in interiorul legislativului 105
 2. Organizarea activitatilor parlamentare 107
2. 1. Activitatea comisiilor de specialitate 108
2. 2. Activitatea in cele doua Camere si in cadrul sedintelor in plen 113
 3. Impactul bicameralismului asupra exercitarii functiei decizionale 116
SECTIUNEA A 4-A FUNCTIA DE CONTROL 120
 1. Persistenta si limitele formelor de control traditionale 120
1. 1. Teorie si realitate in exercitarea formelor de control traditionale 120
1. 2. Controlul bugetar si financiar 125
 2. Cresterea rolului controalelor fara sanctiune 128
2. 1. Intrebarile 128
2. 2. Interpelarile 130
2. 3. Comisiile de ancheta 132
SECTIUNEA A 5-A CONCLUZII PRIVIND ROLUL PARLAMENTULUI IN STATUL DE DREPT.. 135
CAPITOLUL III ROLUL PUTERII EXECUTIVE IN STATUL DE DREPT 138
SECTIUNEA 1 CONSIDERATII GENERALE 138
 1. Dificultati in delimitarea exacta a rolului puterii executive 138
 2. Aplicarea legilor si puterea de reglementare, esenta rolului puterii executive 141
 3. Limitele rolului puterii executive in statul de drept 144
3. 1. Legalitate si oportunitate in exercitarea puterii executive 144
3. 2. Limitele delegarii competentelor 146
SECTIUNEA A 2-A TIPOLOGIA PUTERILOR EXECUTIVE 148
 1. Aspecte generale 148
 2. Executivul monocefal: modelul american 151
2. 1. Cadrul constitutional 152
2. 2. Statutul prezidential.. 155
 3. Executivele dualiste 158
3. 1. Seful statului 158
3. 2. Guvemul. 164
 4. Structurile guvernamentale 167
4. 1 Vicepresedintii 168
4. 2. Ministrii de stat si ministrii rara portofoliu 169
4. 3. Ministrii titulari de portofoliu 170
4. 4. Secretarii de stat 172
SECTIUNEA A 3 -A CONCLUZII PRIVIND ROLUL PUTERII EXECUTIVE 174
CAPITOLUL IV TEORIA SI PRACTICA TEHNICILOR SI PROCEDURILOR
LEGISLATIVE IN RELATIA PARLAMENT - GUVERN. ANALIZA COMPARATIV A 176
SECTIUNEA 1 CONSIDERATII GENERALE 176
SECTIUNEA A 2-A ETAPELE COLABORARII LEGISLATIVE DINTRE PARLAMENT SI GUVERN 178
POTRIVIT REGULILOR DE TEHNICA SI PROCEDURA LEGISLATIVA 178
 1. Initiativa legislativa 178
1. 1. Proiectele de legi, propunerile legislative si amendamentele 178
1. 2. Inadmisibilitatile legislative 189
 2. Tehnica si procedura legislativa 190
2. 1. Dezbaterea in comisiile de specialitate si in plenul Camerei 190
6
Tehnica si procedura delegarii legislative. Analiza comparativa.
2. 2. Procedura de vot 192
 3. Transmiterea initiativei legislative la cealalta Camera 195
3. 1. Adoptarea la interventia primului-ministru 196
3. 2. Comisiile mixte (comisiile de mediere) 197
 4. Posibile interventii ale sefului statului si ale Curtii Constitutionale.
Reexaminarea la cererea Presedintelui si controlul de constitutionalitate a legilor 199
4. 1 Solicitarea unei alte deliberari din partea sefului statului 199
4. 2 Controlul privind conformitatea cu Constitutia sau controlul 200
constitutionalitatii legilor adoptate de Parlament 200
 5. Promulgarea, publicarea si intrarea in vigoare a legii 201
SECTIUNEA A 3-A DELEGAREA LEGISLATIVA, PROCEDURA EXCEPTIONALA
DE EXERCITARE A PUTERII IN STAT 203
 1. Suveranitatea nationala, puterea constituanta si puterea constituita 203
 2. Delegata potestas non delega tur 205
 3. Delegarea legislativa, forma de conlucrare intre Parlament si Guvern 206
3. 1. Este Parlamentul"unicul" si"supremul" legiuitor? 206
3. 2. Delegarea legislativa exprima vointa puterii constituante 207
 4. Delegarea legislativa de la practicarea de facto la omologarea de jure 209
4. 1. De la Regulamentele Organice la Constitutia din 1923 209
4. 2. De la Constitutia de la 1923 la Revolutia din decembrie 1989 213
 5. Privire comparativa asupra delegarii legislative 215
5. 1. Telmica si Procedura legislativa; privire comparativa 215
5. 2. Fundamentarea constitutionala a delegarii legislative in tari europene 223
SECTIUNEA A 4-A 228
SISTEME DE CONTROL ASUPRA CONSTITUTIONALITATII 228
 1. Lipsa controlului asupra constitutionalitatii legilor 230
 2. Controlul constitutionalitatii legilor limitat in ceea ce priveste competentele 230
 3. Sistemele de control asupra constitutionalitatii legilor cu dezvoltare
jurisprudentiala moderata 231
 4. Sisteme de control asupra constitutionalitatii legilor puternic dezvoltate 231
CAPITOLUL V ANALIZA SWOT A DELEGARII LEGISLATIVE  242
SECTIUNEA 1 CONSIDERATII PREALABILE 242
SECTIUNEA A 2-A REGIMUL JURIDIC AL TEHNICII SI PROCEDURII DELEGARII
LEGISLATIVE DUPA DECEMBRIE 1989 244
 1. Ordonantele Guvernului 244
1. 1 Cadrul normativ. Limite legale si imperfectiuni 244
1. 2. Examen teoretic. Divergente conceptuale 250
 2. Unele decrete cu caracter normativ ale Presedintelui Romaniei 255
SECTIUNEA A 3-A EXAMEN PRACTIC AL PROCEDURII DELEGARII LEGISLATIVE PRIN
ORDONANTELE GUVERNULUI 257
 1. Ordonantele Guvernului adoptate in baza unei legi de abilitare - ordonantele
simple 257
1. 1. Analiza ordonantelor simple in perioada 2000-2012 259
 2. Ordonantele de urgenta 266
2. 1. Analiza ordonantelor de urgenta in perioada 2000-2012 269
SECTIUNEA A 4-A EXAMEN CRITIC PRIN ANALIZA SWOT A DELEGARII LEGISLATIVE 276
 1. Idei prealabile 276
 2. Parlamentul titularul puterii legislative 278
2. 1. Puncte tari 278
2. 2. Puncte slabe 281
7
Otilia Giredariu
2. 3. Oportunitati 283
2. 4. Amenintari 284
 3. Puterea executiva, beneficiar al delegarii legislative 285
3. 1. Punctele tari 286
3. 2. Puncte slabe 287
3. 3. Oportunitati 289
3. 4. Amenintari 291
CONCLUZII CONSOLIDAREA ROLULUI PARLAMENTULUI, GARANTIE
A DEMOCRATIEI STATULUI DE DREPT 294
BIBLIOGRAFIE 303
A. Monografii 303
B. Studii si articole in reviste de specialitate 312
C. Alte lucrari 315
D. Legislatie si Regulamente parlamentare 315
E. Decizii ale Curtii Constitutionale 316
F. Dictionare 317
G. Surse internet: 317
H Pagini de internet ale parlamentelor si ale Curtilor Constitutionale din: 318


CUVANT INAINTE
Cartea de fata reprezinta preocuparea autoarei de a deslusi mecanismele juridice prin intermediul carora se asigura democratia intr-un stat de drept. Cercetarea stiintifica este fixata, in principal, pe explicarea modalitatilor in care trebuie sa functioneze principiul separatiei puterilor in stat, cel care, de fapt, odata instituit in plan constitutional, este chemat sa sustina intregul esafodaj al sistemului juridic.
Autoarea a ales deliberat o astfel de tema pentru ca, considera aceasta, autoritatea traverseaza o perioada de criza care afecteaza in profunzime fundamentele statului de drept, fundamentele unei democratii fragile, asa cum este cea din tara noastra. Cartea, scrisa intr-un stil clar, concis, axata pe o bogata bibliografie, straina si autohtona, incearca sa indice unele repere care, bine explicate, sa conduca la evitarea unor incalcari ale unui principiu constitutional, fundamental pentru consolidarea democratiei.
Avand ca temei principiul separatiei puterilor in stat, autoarea analizeaza modul in care functioneaza in tara noastra asa-numita delegare legislativa. Este neindoielnic faptul ca autoarea analizeaza acest principiu in conditiile in care relatia dintre puterile statului in Romania traverseaza o perioada de criza; altfel spus, delegarea legislativa, cea care, de drept, ar trebui sa conduca la o colaborare fructuoasa intre puterea legislativa si cea executiva, genereaza de facto o serie intreaga de inadvertente care conduc la incalcari, adeseori grave, ale fundamente lor democratiei.
Urmand o cale critica cu privire la modul in care se concepe si se aplica in practica delegarea legislativa, autoarea scoate in evidenta, cu multa competenta, modul defectuos in care este aplicat principiul delegarii legislative si propune solutii concrete pentru a se evita in viitor incalcarea unor principii constitutionale ce pot avea ca efect instaurarea unui stat autoritar.
Preferand o societate liberala, autoarea scoate in evidenta, si acest lucru este foarte important, rolul responsabilitatii individuale pentru respectarea principiilor constitutionale. Liberalismul promovat in aceasta carte creeaza punti de legatura cu un comunitarism bazat pe coeziune si armonie, care sa antreneze cetatenii in realizarea unor obiective comune. In felul acesta,"cooperarea sociala va contribui la prevenirea relelor ce ameninta societatea, diminuand opozitiile individuale, ostilitatile publice, presiunile demagogice sau rezistentele pasive si, uneori, active". O societate democratica autentica in care sa functioneze corect, printre altele, si delegarea legislativa, este aceea in care se imbina in mod
9
Otilia Giredariu
armonios liberalismul cu comunitarismul, in care libertatea individuala sa conduca la coeziune sociala, la colaborare, si nu la ostilitate.
Toate acestea, in opinia autoarei, raman inca un deziderat, pentru ca democratia este amenintata in multiple planuri, astfel ca se vorbeste tot mai mult ca statul de drept este in reflux sau ca asistam la"un proces degenerativ" al sistemelor politice democratice si ca ar putea fi vorba de o directie"catre o forma de autocratie electiva". In opinia noastra, aceasta carte este scrisa cu pasiune, izvorata din teama ca nu cumva aceste previziuni sa nu se adevereasca.
Revenind la delegarea legislativa, cartea de fata sustine consolidarea rolului Parlamentului drept garantie a democratiei statului de drept, in sensul ca poporul este singurul detinator al suveranitatii care-si exercita puterea fie in mod direct, fie prin organele reprezentative. Delegarea legislativa, apare pe fundalul unei accentuate crize a parlamentarismului, a inflatiei legislative si a extinderii competentelor de reglementare ale autoritatilor puterii executive. Delegarea legislativa ar trebui sa aiba drept scop cresterea randamentului exercitarii puterii, solutionarea operativa a unor situatii noi aparute intr-o societate in dinamica accelerata. In acest sens, delegarea legislativa poate fi benefica.
"Nu putem, insa, sustine autoarea, ca in numele cresterii randamentului sau eficacitatii managementului politic la nivelul statului, sa uitam invatamintele istoriei si, mai ales, faptul ca statul de drept in sens strict poate exista si fara democratie, atat timp cat dreptul nu mai este creatia poporului suveran exprimata prin organele reprezentative, ci creatia unui grup de interese, a unei oligarhii ajunsa la putere, deturnand principiile si procedurile democratice." Prin intermediul delegarii legislative,"in mai multe situatii se tinde spre o deturnare a competentei de a decide de la un organism colegial de inalta reprezentare, cum este Parlamentul, spre un organ colegial restrans, derivand din primul, cum este Guvernul, in a carei functionare se fac observate simptomele unei maladii care se face simtita mai peste tot, si anume personalizarea gestiunii puterii, consecinta fireasca a personalizarii luptei politice."
Ceea ce este important de retinut, este faptul ca atitudinea critica a autoarei cu privire la delegarea legislativa se bazeaza pe o buna cunoastere izvorata din practica a modului in care puterea executiva foloseste delegarea legislativa pentru a evita si a pune in dificultate Parlamentul. Delegarea legislativa contribuie, sub acest aspect, la o accentuata criza a reprezentativitatii.
Se poate concluziona ca aceasta carte se constituie intr-un semnal de alarma cu privire la pericolele ce ameninta democratia, unul dintre ele fiind chiar delegarea legislativa.
Prof. univ. dr. Gheorghe Danisor
10
Tehnica si procedura delegarii legislative. Analiza comparativa.
INTRODUCERE
Atat in doctrina cat si in randul oamenilor politici, al functionarilor publici SI In societatea civila este cvasiunanim recunoscut faptul ca, in mai toate domeniile (politic, juridic, administrativ), autoritatea traverseaza o perioada de criza care afecteaza fundamentele sale si, bineinteles, formele sale de exprimare. Astfel dupa cum au constatat numerosi autori, valorile traditionale, cadrele obisnuite de gandire si de actiune sunt amenintate in profunzimea lor de rapiditatea extraordinara a evolutiei socio-economice si de presiunea exercitata, de numeroasele nevoi materiale si spirituale imediate. Multitudinea si diversitatea grupurilor sociale, dar mai ales interdependenta dintre ele, genereaza conflicte, frictiuni, ceea ce impune proliferarea regulamentelor, a normelor juridice si mai cu seama a normelor cu caracter constrangator. 1
Asadar, este necesar, astazi mai mult ca oricand, sa ascultam, sa explicam si sa restabilim comunicarea naturala intre grupurile sociale si sa apelam la responsabilizarea acestora si a persoanelor interesate. Activitatea personala a membrilor societatii, indiferent care ar fi, nu mai trebuie considerata ca un act putin important pentru societatea in ansamblu ori ca un act subordonat, ci trebuie restituita valoarea intrinseca a angajamentului personal.
Coeziunea si armonia unei societati se nasc din atasamentul cetatenilor sai fata de un obiectiv comun, din participarea lor la cautarea si la stabilirea acestor obiective. Fara a constitui un panaceu universal, cooperarea sociala va contribui la prevenirea relelor ce ameninta societatea, diminuand opozitiile individuale, ostilitatile publice, presiunile demagogice sau rezistentele pasive si uneori active. Coeziunea si armonia pot corecta ierarhiile si usureaza, oarecum, dependenta cetatenilor.
Comunicarea si dialogul social aduc avantaje in primul rand autoritatilor statului, generand o imbunatatire a colectarii informatiilor, facilitand indeplinirea programelor si a proiectelor, facand sa slabeasca spiritul contestatar si evitand deturnarile sau abuzurile de putere. Participarea este cea mai buna garantie a
1 Mireille Marc-Lipianski - Crises et Crise, Presses d' Europe, Nice 1997; Alain Plantey - Prospective de rEtat, Centre National de la Recherche Scientifique, Paris 1975; Herbert A. Simon - Administration et processus de decision, Ed. Economica, Paris 1983; Michel Crozier - La Societe bloquee - Ed. Le Seuil, Paris, 1970; Francis Chauvin - Administration de rEtat, Ed. DalIoz, Paris 2002; Jacques Cailosse-Jacques Hardy - Droit et modernisation administrative, Ed. La Documentation francaise, Paris, 2000; Jacques Chevallier - La jurisdicisation des preceptes manageriaux in Politiques et management public, 1993; Ioan Alexandru - Criza Administratiei, Ed. AlI Beck, Bucuresti 2001 si Politica, Administratie, Justitie, Ed. AlI Beck, Bucuresti 2004.
11
Otilia Giredariu
acceptarii obiectivelor comune si cea mai buna motivatie a eficientei, insa credem ca nu trebuie considerata doar un avantaj, ci si o obligatie.
Este dovedit faptul ca participarea genereaza responsabilitatea, deoarece obliga oamenii sa se angajeze, sanctionand refuzul, absenta si indiferenta si, pe cale de consecinta, ar putea distruge neutralitatea. De principiu, autoritatile ofera privilegii celor care participa, interlocutorilor sai si, uneori, reglementeaza proceduri legale privind consultarea, in unele tari stabilind chiar si sanctiuni impotriva celor care refuza participarea la viata cetatii. Trebuie sa intelegem ca participarea nu este o sursa de pierdere a puterii, de diminuare a prestigiului sau a competentei de decizie a autoritatii, deoarece prin ea nu se produce o restrangere a competentei de decizie a autoritatilor publice, o diminuare a libertatii acesteia. Dimpotriva, participarea obliga opinia publica la rationamente logice si loveste in opiniile emotionale, demagogice. Aratand cetatenilor dificultatile reale prin care trece autoritatea, ii face pe acestia sa inteleaga ca este in avantajul lor sa contribuie la buna functionare a autoritatilor si a serviciilor publice.
A devenit o caracteristica a democratiei contemporane ca sub diverse forme si in cele mai diferite domenii, din ce in ce mai mult, cetatenii, administratii, consumatorii, functionarii - cu alte cuvinte o multime de persoane fizice si juridice - sa se asocieze direct cu activitatea statului. Un asemenea fenomen, de o asemenea amploare se impune a fi analizat si inteles.
Autoritatile din Romania, fie ca sunt ale statului, fie ca sunt ale colectivitatilor locale, constituie nu numai cadrul, dar si fructul unui sistem politico-juridic care nu va continua sa existe, decat daca este sprijinit prin niste interese stabile si daca va reusi sa integreze aceste interese nu numai in strategii si in optiuni normative, dar mai ales in actiunea concreta. Conditia liberei exprimari a acestor interese si a apararii lor in mod pasnic este dialogul social, acesta fiind indispensabil pentru bunastarea si progresul armonios al colectivitatii.
Din pacate, astfel cum putem observa, de multe ori organismele care sunt chemate sa participe la armonizarea sociala au tendinta sa ia intai decizia, care este discutata dupa ce este luata, sa dea mai intai ordinul si abia apoi sa aiba loc negocierea. In timp ce dreptul nostru, prin traditie, isi are radacinile in surse unilaterale care pleaca de la ideea superioritatii si suveranitatii statului, practica implica, treptat, persoanele din sectorul privat, cetatenii, la pregatirea si uneori, chiar la formularea reglementarilor, mai ales pentru a pune capat unor conflicte sociale sau pentru a face fata unei conjuncturi dificile. Implicarea cetatenilor si a persoanelor juridice din sectorul privat, individual sau in grup, la elaborarea unor reguli, presupune si un transfer de responsabilitate asupra celor care colaboreaza cu autoritatea publica.
Vom incerca in aceasta lucrare, ca in limitele posibilitatilor, sa ne cantonam, in principal, in zona disfunctiilor, potentiale sau existente in procesul de exercitare a puterii politice statale. Evidentierea acestora are drept scop, pe de-
12
Tehnica si procedura delegarii legislative. Analiza comparativa.
o parte, indemnul ca acestea sa fie evitate sau, cel putin, diminuate, iar pe de alta parte, dorinta de a sugera necesitatea perfectionarii practicilor actuale de exercitare a democratiei constitutionale.
Cred ca trebuie sa ne preocupe aceste lucruri deoarece, din ce in ce mai frecvent, s-au ridicat voci potrivit carora iluzia posibilitatii existentei unei societati care sa fie integral guvernata prin drept, incepe sa se destrame.
Pe masura ce statul de drept democratic a castigat teren perfectionandu-si legislatia, institutiile si procedurile au inceput sa profileze slabiciunile si limitele sale.
Din ce in ce mai frecvent apar si se argumenteaza opinii avizate potrivit carora"statul de drept ramane un proces susceptibil de a prezenta miscari de reflux" si, chiar mai mult, se apreciaza ca"un proces degenerativ transforma acum sistemele politice", nascandu-se astfel intrebarea daca nu cumva lucrurile evolueaza"catre o forma de autocratie electiva?". 2 In alti termeni, s-ar putea vorbi de mutatii structurale si procedurale care ar sugera existenta unei adevarate crize a statului de drept. 3
Ne propunem in aceasta lucrare care se doreste a fi un studiu privind tehnica si procedura legislativa in cazul dele garii prerogativei de legiferare sa punem in discutie unele observatii si unele opinii pe care ni le-am format in legatura cu problemele clasice legate de Constitutie, si de tehnicile si procedurile de exercitare a puterii politice precum si de legatura dintre ele, reflectata in practica organizarii si functionarii structurilor de putere din tara noastra.
In acest sens, pornim de la ideea ca prin Constitutie ar trebui sa intelegem nu numai un act normativ care reglementeaza intr-un anumit mod organizarea si functionarea puterilor statului si raporturile acestora cu cetatenii, dar si o lege fundamentala care sa raspunda celor doua deziderate inscrise in"Declaratia drepturilor omului si cetateanului", inca de la Revolutia franceza de la 1789 si anume: in primul rand recunoasterea drepturilor si a libertatilor fundamentale si, in al doilea rand, dezideratul ca legea fundamentala trebuie sa stabileasca o structura a organelor de decizie colectiva care sa aiba in vedere separarea puterilor, mai exact a competentelor distribuite diferitelor autoritati, astfel incat nici o autoritate publica sa nu poata detine o putere absoluta.
Intr-un stat de drept, nici o putere nu se poate supra-ordona celorlalte. Prima si cea mai importanta limita in exercitarea puterii politice trebuie sa fie respectarea cu sfintenie a drepturilor fundamentale.
2 Jacques Chevallier - L' Etat de droit, 4-eme edition, Montchrestien, Paris, 2004, pag. 143 si urm, Michelangelo Bovero - La democrazia di AGILULFO, in La Stampa, pag. 27, II aprilie 2005.
3 Mireille Marc-Lipiansky - Crisis et bureaucratie si L' Etat en question, in L'Europe en formation, nr. 205/1986 si nr, 293/1994. De asemenea, in lucrarea Crisis et crise, Presses d'Europe, Nice 1997. In acelasi sens, si Maurice Druon de la Academie Francaise - Ordonnances pour un Etat malade, Editions de FalloislEditions du Rocher, Paris, 2002.
13
Otilia Giredariu
Democratia este o forma de guvernamant sau un regim, asa cum unii autori prefera sa spuna si consta, in esenta, intr-o serie de reguli care, in principal, stabilesc doua lucruri, si anume: cine este autorizat sa adopte deciziile colective si cum, prin ce proceduri pot fi luate aceste decizii?
Acestea sunt asa-zisele reguli ale jocului politic. Una din acestea, dar nu singura, este regula majoritatii, potrivit careia o decizie se considera valabila cand obtine aprobarea majoritatii (fie ea simpla, absoluta sau calificata), adica o majoritate numerica a voturilor membrilor organului colegial. Aceasta regula confera o putere. Dar ar trebui sa intelegem si sa recunoastem ca nici macar puterea majoritatii nu poate fi absoluta intr-un stat constitutional de drept, deoarece exista decizii pe care nicio majoritate nu le poate lua. Astfel, respectand toate regulile jocului democratic nicio majoritate nu poate sa se abata, sa lezeze sau sa altereze celelalte reguli ale jocului democratic care privesc drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor (nu numai drepturile politice de a alege si a fi ales), dar si libertatile (de asociere, de opinie, etc.) care reprezinta esenta democratiei. De asemenea, intr-o democratie autentica nu ar trebui alterate nici alte reguli ale jocului, cum ar fi: corectitudinea si echitatea in confruntarea politica, pluralismul si transparenta in procesul de informare. Toate aceste reguli si altele trebuie respectate pentru ca jocul democratic sa fie corect. Altfel, jocul ar fi afectat de dezechilibre sau, pur si simplu, ar fi inselator, fals.
Credem ca o constitutie este democratica daca transpune aceste reguli de tehnica si procedura legislativa in norme obligatorii chiar si pentru puterea politica (Parlament, Presedinte, Guvern). Jocul este democratic daca aceste reguli sunt aplicate si pastrate corect."
Trebuie subliniat ca puterea democratica a majoritatii (fie monocratice, fie a unei majoritati politice formata prin aliante sau coalitii) nu poate dispune de regulile democratiei. Daca o majoritate (indiferent cum se obtine ea) corupe si se abate de la aceste reguli, pierde propria legitimitate democratica. Rezulta din acest rationament, astfel dupa cum sublinia Ralf Dahrendorf, ca alegerile nu sunt suficiente. 5
Nu poate exista ordine liberala fara democratie politica, insa in ziua de azi ni se aminteste in mod frecvent ca doar democratia politica nu garanteaza o ordine
4 In acest sens, apreciem ca benefic efortul de a imbunatati prevederile Constitutiei noastre actuale si propunerile facute in vederea consolidarii statului de drept prin care, cu toate amendamente le ce-i pot fi aduse, incearca sa evidentieze toate punctele sensibile ale actualei Constitutii formuland recomandari de reforma.
5 Ralf Dahrendorf, filosof si sociolog american, nascut in Marea Britanie; a scris 22 de lucrari extrem de importante asupra spiritualitatii si stiintei; a fost tradus in 27 de limbi; este autorul academic cel mai tradus din SUA; declarat de Regina Elisabeta a II -a Baron Dahrendorf of Clare Market, in the City of Westminster; sursa http:/www. commentary/dahrendorf44/french;2/1/2006.
14
Tehnica si procedura delegarii legislative. Analiza comparativa.
liberala. Niste alegeri libere si juste pot aduce la putere un presedinte autoritar care vrea, de exemplu, sa"rada Israelul de pe harta Orientului Mijlociu".
Altfel spus, alegerile nu sunt suficiente daca vrem sa instauram democratia. Alegerile pot deschide perspectiva unor democratii intolerante si chiar mai rau decat atat. Ele trebuie sa se inscrie intr-o structura institutionala mai complexa, pe care Ralf Dahrendorf o califica drept ordine liberala.
Prima caracteristica a ordinii liberale este aceea ca democratiile nu trebuie sa-i tolereze pe cei care incearca sa distruga democratia. Unele tari, printre care Germania, dar si Romania, dispun de legi care fac posibila interzicerea unor partide politice ale caror programe sunt, in mod manifest, antidemocratice.
Totusi, atunci cand candidatii si partidele se prezinta la alegeri, nu se stie cu certitudine ce urmeaza sa in caz de victorie. De aceea au aparut unele reguli, precum amendamentul 22 al Constitutiei americane sau art. 81 alin. (4) din Constitutia Romaniei, prin care li se impune celor alesi limitarea numarului de mandate. Numeroase Constitutii contin aceasta clauza.
Din pacate, in alte tari, mai ales in multe dintre statele din fosta Uniune Sovietica dar si in America Latina, conducatorii au modificat pur si simplu Constitutia in avantajul lor, inclusiv legile care impun limitarea numarului de mandate. Aici intra in joc cel de-al doilea pilon al ordinii liberale si anume autoritatea legii; de aceea observam ca democratia nu trebuie confundata cu autoritatea legii. Exista democratii fara lege si state de drept - Rechtsstaat, care nu sunt democratice. Instaurarea libertatii le necesita pe amandoua, iar autoritatea legii este cel mai dificil de stabilit si de mentinut, caci ea nu cere numai o Constitutie ci si un sistem judiciar independent, sensibil la incalcarile legilor constitutionale si ale legilor in general.
In ultimii ani se vorbeste din ce in ce mai mult de"o buna guvernare". Au aparut, asadar, noi notiuni in peisajul semantic al dreptului public, dar si in discursul politicienilor si al inaltilor functionari publici.
Nu ne vom referi la Codul bunei conduite administrative adoptat de Parlamentul European la 6 septembrie 2001 si nici la Cartea alba a guvernarii europene din iulie 2001 a Comisiei Europene.
Ceea ce credem ca prezinta interes este faptul ca se recurge din ce in ce mai des la notiunea de guvernare ceea ce ne indreptateste sa ne intrebam daca aceasta este o moda sau are intr-adevar un continut real care ii confera o pozitie speciala in vocabularul politico-juridic?
Ceea ce putem observa in mod direct, este faptul ca acest concept - guvernare - a patruns progresiv in zona politica si in cea publica, mai intai in tarile din vest, apoi si la noi, si se pare ca ar fi cuvantul care exprima cel mai clar asteptarile cetatenilor privind comportamentul oamenilor politici si al autoritatilor si institutiilor publice."
6 Cu privire la managementul performantei ca fundament al bunei guvernari, Lucica Matei - Management public, editia a II-a, Ed. Economica, Bucuresti, 2006, pag. 179 si urm.
15
Otilia Giredariu
La o examinare de suprafata s-ar putea spune ca suntem doar in prezenta unor idei vechi intr-o forma noua, dar acest lucru nu conteaza atata vreme cat conceptul de guvernare ar putea sa readuca in viata publica cateva principii mai vechi, a caror redescoperire este utila conducerii treburilor publice. Ceea ce intereseaza, in primul rand, este daca in acest fel se pot revitaliza sau nu, practicile exercitarii democratiei constitutionale in statul de drept.
De peste un deceniu, asa cum am mai spus, este cvasiunanim recunoscut faptul ca, in mai toate domeniile, autoritatea traverseaza o perioada de criza care afecteaza fundamentele sale si, bineinteles, formele sale de exprimare si ca valorile traditionale, cadrele obisnuite de gandire si de actiune sunt amenintate in profunzimea lor de rapiditatea extraordinara a evolutiei socio-economice si de presiunea exercitata de numeroasele nevoi materiale si spirituale imediate. Un autor american sustine ca, de multa vreme conceptele fundamentale cu care lucram au fost separate de sursele (radacinile) lor si s-au transformat in retorica
 7 pura.
In fata unor astfel de afirmatii nihiliste, conceptul de guvernare (de buna guvernare) poate sa genereze speranta reformularii concrete a notiunii de interes general, ca principal obiectiv al puterii publice constituita democratic in temeiul unui contract social. Acest nou tip de contract social n-ar mai fi fictiunea pe care o cunoastem, ci o realizare concreta, cotidiana a ideii ca exercitarea puterii politice este indispensabila omului, cu conditia ca la luarea deciziei sa participe cetatenii, sindicatele, agentii economici, ONG-urile si toti partenerii sociali. Scopul este cresterea eficacitatii actiunilor si politicilor publice, bazata pe o relatie de contract intre cetateni si alesii poporului. In acest fel, desi inca imprecis clarificata, notiunea de guvernare ar putea deveni o cale de reconstructie politica, bazata pe pragmatism, ca un nou tip de viziune asupra democratiei constitutionale, in care puterea nu ar mai constitui o problema de dominatie, ci una de dialog social, de schimburi intre partenerii sociali, in care s-ar putea abandona treptat organizarea puterii pe o structura ierarhica si piramidala si in care administratia statului si partenerii sociali s-ar situa pe acelasi plan, permitand societatii civile participarea la procesul decizional, ca expresie a reconcilierii cetatenilor cu institutiile care-l reprezinta.
Esenta notiunii de guvernare sau a guvernarii propriu-zise consta in existenta unui mecanism de conducere, de guvernare care nu are nevoie pentru a functiona, de autoritatea, sanctiunile si declansarea parghiilor de coercitie publica. Astfel inteleasa notiunea de guvernare, contravine ideii ca autoritatea publica detine monopolul violentei legitime, a reprimarii si constrangerii legitime si ca sar putea ca si alte tipuri de organizatii, alti actori sociali, sa contribuie sa se obtina
7 Gerry Stocker - Cinq propositions pour une theorie de la guvernance in Revue internationale de sciences sociales no. 155, mars 1998, pag. l9.





Colectia: Cursuri universitare
Data aparitiei: 10-2013
Format: Academic
Pagini: 318

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Categorii de carte

Edituri

Transport in Bucuresti

Livrare gratuita in Bucuresti

Carti pentru premii scolare

oferta_premii_scolare.jpg

ANPC

anpc_banner.jpg
Created in 2.304 sec