Dumitru Dobrescu - MemoMed 2018, Editia XXIV - Volumele I si II

Dumitru Dobrescu - MemoMed 2018, Editia XXIV - Volumele I si II
-30%
Preț: 60,90 lei
87,00 lei (-30%)
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 1 - 6 zile lucratoare
Anul publicării: 2018
Categoria: Farmacologie

DESCRIERE

Cartea MEMOMED 2018, editia 24 este structurat in doua volume.

Lucrarea MEMOMED 2018 este recomandata atat medicilor si farmacistilor cat si celor interesati de cunoasterea celor mai noi informatii si practici terapeutice.



Volumul. I:  MEMORATOR DE FARMACOLOGIE ALOPATA
Volumul. II: GHID FARMACOTERAPIC ALOPAT SI HOMEOPAT

 

Prefata la editia a douazecisipatra

Piata farmaceutica din Romania se confrunta cu lipsa multor miedicamente care se adreseaza unor patologii multiple.

Factorii cauzali ai acestei situatii sunt, pe de o parte, exportul paralel, iar pe de alta parte, modalitatea de stabilire a preturilor.

Daca in ale tari membre UE stabilirea pretului se face dupa analiza veniturilor sistemelor de asigurari de sanatate, a numarului de pacienti sau a trendului anterior al pretului medicamentului, in Romania se analizeaza preturile medicamentelor din 12 tari considerate de referinta, in tara noastra stabilindu-se pretul cel mai scazut.

Ca urmare a acestui fapt, o parte dintre medicamente nu vor nai fi comercializate in Romania, discontinuitatea fiind temporara sau definitiva.

Agentia Nationala a Medicamentului si Dispozitivelor Medicale ANMDM) a postat, incepand cu data de 1 iunie 2016 pe website-ul institutiei notificarile detinatorilor autorizatiilor de punere pe piata a medicamentelor (APP) privind statutul de discontinuitate al acestora.

In prezenta lucrare aceste informatii au fost notate astfel:
* Discontinuitate temporara
** Discontinuitate permanenta

Prefata la editia a douazecea

Prin aparitia acestei editii MEMOMED implineste douazeci de de existenta.

In aceasta perioada, aparent, domeniul medicamentului s-a mentinut in limitele definite in mod oficial de mai multa vreme. Folosesc termenul aparent pentru a evidentia faptul ca toti cei implicati in domeniul medicamentului (autoritati nationale si internationale, medii academice si universitare, cercetatori, medici si farmacisti practicieni, producatori si distribuitori de medicamente etc.) si-au indeplinit neperturbati indatoririle profesionale, mergand linistiti pe caile consacrate. Acest parcurs a fost reflectat in mod fidel in editiile succesive ale Memomed-ului.

In ultimii sase ani, in domeniul medicamentului, au aparut insa conceptii noi, elaborate de mine, ca rezultat al experientei indelungate iin domeniu, de peste 66 de ani. Aceste conceptii au fost publicate in cartea FARMACOLOGIE HOMEOPATA, volumul I, PARTEA GENERALA, (aparuta in 2007 in limba romana, in 2008 in limba egleza, in 2011 in limba franceza, editia a doua, in 2011 in limba romana, editia a treia revazuta si adaugita) si in cartea FARMACOLOGIE HOMEOPATA, volumul II, APARATUL RESPIRATOR, aparuta in 2009.

In esenta, conceptiile noi, bazate pe legile naturii si pe o logica impecabila, exprima, printre altele: limitarea la doua a numarului de metode farmacoterapeutice posibile; analogia celor doua metode farmacoterapeutice, alopatia - homeopatia; egalitatea lor valorica din punct de vedere al eficacitatii terapeutice; inegalitatea lor din punct de vedere al evolutiei si al ponderii in asistenta bolnavilor. Aceste conceptii sunt noi in sensul ca scot in evidenta si contrazic conceptiile existente despre subiectele respective, care sunt evident gresite, ilogice si contra legilor naturii si care au adus si continua sa aduca mari prejudicii sanatatii populatiei din toata lumea.

Concluziile logice ale conceptillor mele nu pot fi altele decat necesitatea obiectiva de a se realiza, in cel mai scurt timp posibil, egalitatea celor doua metode terapeutice, pe toate planurile (invatamant medical si farmaceutic, cercetare, practica terapeutica) si a se inlatura fara rezerve tot ce este gresit.

Din nefericire, conceptiile noi nu au produs nici cel mai mic ecou, indiferenta totala si a tuturor fiind modul cel mai eficient de neutralizare a noului.

Surprins si nemultumit de aceasta situatie, am recurs la o noua incercare de a ma face auzit. Am scos o revista on line, FIRST JOURNAL OF HOMEOPATHIC PHARMACOLOGY, programata sa apara de 4 ori pe an, la inceputul fiecarui trimestru. Pana acum au aparut primele doua numere, care pot fi gasite la adresa de internet www. fjhp. eu

Pana in prezent nici la aceste semnale nu am primit ecouri. Cu toate acestea imi pastrez convingerea ca, mai de vreme sau mai tarziu, multi din cei implicati in domeniul medicamentului vor infelege si vor accepta ca trebuie sa se tina seama de legile naturii si de gandirea logica, pentru a se ajunge la forma si dimensiunile normale ale domeniului.

2013
Prof. dr. docent Dumitru Dobrescu Membru corespondent al Academiei Romane Membru titular al Academiei de Stiinte Medicale


Prefata la editia a optsprezecea

Aceasta editie a Memomed-ului reprezinta o noua premiera. Cartea apare in trei volume: vol. 1, Memorator de farmacologie alopata; vol. 2, Memorator de fitoterapie; vol. 3 Ghid farmacoterapic alopat si homeopat. Hotararea de a adauga la cele doua volume ale editiilor precedente, un al treilea volum, dedicat fitoterapiei, are la baza conceperea domeniului medicamentului in toata complexitatea lui.

Potrivit fenomenului natural hormesis, pe planeta pamant, nu pot exista decat doua tipuri de medicamente, alopat si homeopat. Intre acestea exista o analogie deplina, cand se iau in consideratie legile obiective, logice, ale naturii. In realitatea din domeniul medicamentului, construita in mare parte artificial, pe criterii subiective, ilogice, apartinand intereselor celor puternici la un moment dat, analogia alopatie-homeopatie nu apare deloc. In schimb apar deosebiri evidente, care arata neverosimilitatea "realitatii"

Astfel, este absolut clar ca alopatia si homeopatia: au aceeasi origine, Materia medica din secolul 18 si anterior; au aceleasi functii, de terapii cu medicamente; au aceleasi structuri, de stiinte e medicamentului. Din punct de vedere al stiintei medicamentului, fiecare reprezinta jumatate din potentialul oferit de natura in relatia medicament - organism. Sunt deci complementare.

Ambele tipuri de medicamente actioneaza asupra acelorasi functii organismului, influentandu-le in sens pozitiv (stimulator) sau negativ (inhibitor). Cu toate acestea, nici alopatii si nici homeopatii nu accepta aceste argumente si se cultiva cu abstinenta tot ce poate accentua deosebirile. Astfel, nicaieri, in lume, nu exista nici macar o singura carte si nici o societate sau asociatie de alopatie.

In schimb, Farmacologia alopata, forma stiintifica a alopatiei, se preda obligatoriu la toate facultatile de medicina si exista, in toate tarile si pe plan international, societati de Farmacologie alopata. e de alta parte, peste tot in lume, exista sute de carti si zeci de societati, de asociatfi, de ligi etc. de homeopatie, pe plan national si international. In schimb, Farmacologia homeopata, forma stiintifica a homeopatiei, nu a existat pana in anul 2007, cand a parut cartea mea "Farmacologia homeopata generala", prima din ume, de acest gen. Evident, aceasta farmacologie si nici homeopatia nu se predau in nici o facultate de medicina.

Unde este locul fitoterapiei? Fitoterapia este terapia cu plante medicinale. Ca si terapia cu medicamente alopate (farmacoterpia lopata) si cea cu medicamente homeopate (farmacoterapia homeopata), care sunt ramuri ale farmacologiei alopate, respectiv ' homeopate, fitoterapia este ramura a farmacologiei plantelor medicinale.


O NOUA STIINTA MEDICALA - FARMACOLOGIA HOMEOPATA

Dumitru Dobrescu M. D., Pharm. B.
Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti, Romania

REZUMAT

Autorul analizeaza conceptele de Farmacologie homeopata si de Homeopatie. El scoate in evidenta erorile care au rezultat din conceperea homeopatiei exclusiv ca metoda terapeutica si ignorarea totala a existentei medicamentului homeopat, ca o conditie sine qua non a homeopatiei.

Se demonstreaza necesitatea obiectiva a considerarii medicamentului homeopat ca unic instrument, indispensabil, al metodei terapeutice homeopate, inevitabilitatea si necesitatea obiectiva obligatorie a existentei unei stiinte a medicamentului homeopat, Farmacologia homeopata.

Se pledeaza pentru introducerea Farmacologiei homeopate in curricula facultatilor de medicina si pentru prescrierea de catre toti medicii, in ambulator si in spitale, a medicamentelor homeopate, alaturi de cele alopate.

Cuvinte cheie Medicament Farmacologie Farmacologie homeopata Farmacologie alopata Homeopatie


INTRODUCERE

Domeniul medicamentului este o parte integranta a medicinii, prezent in toate specialitatile practicii medicale, fara care nu se poate concepe o practica medicala completa si eficienta. In timp, acest domeniu a avut o evolutie permanenta, din nefericire, nelipsita de aparitia si persistenja multor greseli, de dimensiuni diferite. Surprinzator este faptul ca multe greseli sunt deosebit de evidente, prin lipsa de logica si de criterii de bun simt si totusi se menlin in viata comunitafii medicale internationale.

Datorita pregatirii mele complexe, de medic, homeopat si farmacist, si a unei bogate experiente profesionale, dublate de un spirit analitic si critic, in cariera mea de peste 73 de ani, dedicata medicamentului, am observat o mare parte dintre aceste greseli si m-am hotarat sa le aduc la cunostinja comunitatii medicale internationale, inflintand revista online First Journal of Homeopathic Pharmacology. Am scris mai multe articole in care imi exprim ideile si conceptele mele, in domeniul mdicamentului.

Doresc sa precizez ca eu nu inventez nimic si atrag atentia asupra unor fenomene si lucruri din domeniul medicamentului pe care le consider gresite, pentru ca sunt, in mod evident, lipsite de logica si sunt impotriva bunului simt. Desi aceste greseli exista de mult timp, in mod surprinzator, inexplicabil si intolerabil, majoritatea nu le observa sau le tolereaza, cu indiferenta si aceasta in ciuda faptului ca greselile respective aduc pagube imense sanatatii umanitatii.

MEDICAMENTUL

Medicamentul este obiectul de studiu al stiintei medicale si Farmacologia este instrumentul singular de lucru al celor doua metode terapeutice, numite metode farmacoterapice, alopatia si homeopatia.

Medicamentul este definit ca "orice substanta sau produs care are proprietatea de a influenta structurile si functide organismului, producand stimularea sau inhibarea lor si putand fi utilizata la tratarea, ameliorarea si prevenirea bolilor". Potrivit acestei definitii si tinand seama ca organismul este unic in structuri si functiile lor, rezulta ca si conceptul de medicament este unul singur. Conform legii generale a naturii, "unitate in diversitate", medicamentul unic ca si concept, are mai multe forme concrete. Aceste forme, in conformitate cu legea Arndt-Schultz, se pot grupa in doua categorii principale, medicamentul alopat si medicamentul homeopat.

FARMACOLOGIA

Farmacologia este stiinfa medicala care studiaza interrelatiile, multiple si complexe. dintre organism si medicamente si folosirea acestor interrelatii la tratarea, ameliorarea si prevenirea bolilor. Ea studiaza influentarea func(iilor fiziologice normale si a celor modificate de factori patogeni, de catre medicamente.

a) Situatia actuala

In anul 1849 Rudolf Buchheim, nascut in Saxonia, avand doctorat la Leipzig, a inbintat primul departament de farmacologie, la Universitatea din Dorpat (astazi Tartu), pe teritohul fostelor Tari Baltice. Obiectul studiilor erau medicamentele, folosite in acea vreme in practica medicala si cunoscute mai tarziu sub denumirea de alopate.

De atunci si pana in prezent Farmacologia este cunoscuta ca stiinta medicala a medicamentelor alopate si se preda in toate facultatile de medicina din lume. De aici rezulta ca medicii cunosc numai acest tip de medicamente, singurele la care pot apela, in ambulator si in spitale, in toata perioada mentionata, medicamantele alopate au fost si in atentia producatorilor de medicamente, industria farmaceutica devenind una dintre cele mai rentabile. Astfel se explica evolutia spectaculara a medicamentelor alopate si contributia lor remarcabila la progresul medicinii.


Multitudinea interrelatiilor organism-medicamente, cunoscute mereu mai bine si atingand toate nivelele, de la scara organismului intreg la scara celulara si moleculara, a facut necesara gruparea lor, dupa criterii proprii farmacologiei. Au aparut astfel mai multe ramuri sau capitole, care in cercetarea avansata reprezinta adevarate specializari. Sase sunt capitolele principale si numai formularea lor impreuna poate defini complet un medicament sau o grupa terapeutica.

Acestea sunt:
- Farmacocinetica, studiaza evolutia medicamentelor in organism, de la administrare la eliminare.
- Farmacodinamia, studiaza actiunea medicamentelor, caracteristicile ei definitorii, factorii care o infiuenteaza.
- Farmacotoxicologia, studiaza efectele adverse ale medicamentelor.
- Farmacografia, studiaza prescrierea medicamentelor.
- Farmacoterapia, studiaza indicatiile terapeutice ale medicamentelor.
- Farmacoepidemiologia, studiaza contraindicafiiie si precautiile medicamentelor.

Tinand seama de cele mentionate, este imperios necesar ca sa se foloseasca termenul de farmacologie numai atunci cand se face referire la ansamblul proprietatilor medicamentelor. Altfel, trebuie folosit termenul referitor la capitolul din farmacologie care este in discutie.



Intrucat conceptul de medicament este unic si stiinfa medicala a medicamentului este unica. Farmacologia. Dar, deoarece medicamentul are doua forme concrete, alopata si homeopata, stinta medicamentului trebuie sa aiba doua ramuri, Farmacologia alopata si Farmacologia homeopata. Fiecare ramura exploreaza cu precadere un alt plan al fenomenelor vietii: Farmacologia alopata planul substantial, Farmacologia homeopata planul informational.

b) Propunerile mele. Farmacologia homeopata.

La sfarsitul sec. 18 - inceputul sec. 19 a aparut un al doilea tip de medicamente, cele homeopate. De la inceput si in tot timpul trecut de atunci, inclusiv in prezent, s-a dus un razboi permanent intre adeptii celor doua tipuri de medicamente, intretinut cu perseverenta atat de mediile universitare cat si de producatorii de medicamente alopate. Cu toate acestea, eficacitatea deosebita a medicamentelor homeopate si lipsa lor de nocivitate, au determinat autoritatile sanitare, nationale si internationale, sa accepte oficial aceste medicamente si sa elaboreze legistafii privind calitatea, eficienta si siguranta, aplicabile atat pentru medicamentele alopate cat si pentru cele homeopate.(1).

Este o realitate obiectiva, nu o parere personala, ca medicamentul homeopat este baza homeopatiei. Atunci, prin analogie cu alopatia, avand in vedere ca medicamentul alopat este studiat de Farmacologie (alopata), trebuie sa existe si o Farmacologie a medicamentului homeopat. In aceste conditii, trebuie revazuta conceptia despre Farmacologie. in mod logic, trebuie sa existe o Farmacologie unita, stiinta medicala a medicamentului, avand doua ramuri simetrice, Farmacologia alopata si Farmacologia homeopata.

Farmacologia homeopata este stiinta medicala a instrumentului terapeutic numit medicamentul homeopat. Ea are unele trasaturi comune cu Farmacologia alopata si alte trasaturi specifice.

Pornind de la considerentele expuse, am redactat si tiparit prima carte de Farmacologie homeopata din lume, care cuprinde Farmacologia generala (1). Totodata, cartea reprezinta bazele unei noi stiinte medicale. Cartea a fost tiparita si in limba engleza (2) si in limba franceza (3). Pentru limba romana s-a tiparit si editia a treia, revazuta si adaugata (4). Am redactat si tiparit si un capitol din farmacologia speciala, Farmacologia homeopata a aparatului respirator (5). Pentru afirmarea plenara a Farmacolgiei homeopate este necesar ca ce am inceput eu sa fie dus la final, prin redactarea celortalte capitole din partea speciala, probabil 10-12, pentru a se ajunge la un tratat de Farmacologie homeopata.

Cele doua ramuri ale Farmacologiei nu sunt antagoniste. nu se exclud. Din contra. se completeaza in mod fericit, sunt complementare. Numai prin alaturarea celor doua ramuri stiinta medicamentului devine un intreg armonic, complet. lata argumentele: Farmacologia alopata este "fiziologia aplicata la medicament". Poate fi numita si Farmacologia fiziologica. Evidentierea efectelor farmacodinamice se face pe organisme sanatoase. Are la baza Jegea contrariilor", foloseste doze ponderale si este toxicogena.

Farmacologia homeopata este  "fiziopatologia aplicata la medicament". Poate fi numita si Farmacologia fiziopatologica. Evidenfierea efectelor farmacoterapice se face producand boli artificiale la indivizi sanatosi (proving-uri, materializate in patogenezii). Are la baza "legea similitudinii", foloseste doze subponderale si infinitezimale, este ecologica.

Farmacologia homeopata va valorifica toate cunostintele fiabile ale homeopatiei actuale. Aceasta inseamna doua capitole ale Farmacologiei, Farmacotoxicologie si Farmacoterapie. Celelalte patru capitole ale Farmacologiei, Fcinetica, Fdinamia, Fgrafia, Fepidemiologia, vor trebui construite in viitor, prin metode adecvate, folosind experienta Farmacologiei alopate, adaptata la particularitatile homeopatiei.

Rezumand, se poate spune ca homeopatia a fost numai o etapa, de debut si initiala, in istoria medicamentului homeopat, al doilea tip de medicament, posibil a exista, potrivit legilor naturii. Etapa a corespuns cunostintelor medicale din sec. 19. Farmacologia homeopata este o noua etapa in istoria medicamentului homeopat, aparuta ca o necesitate impusa de legile naturii. Aceasta etapa corespunde cunosfintelor medicinii din sec. 21.

HOMEOPATIA

Homeopatia este una dintre cele mai mari descoperiri din istora medicinii tuturor timpurilor. Afirmatia se bazeaza pe vastitatea si profunzimea cunostintelor utilizarii medicamentelor homeopate pentru ingrijirea sanatatii umanitatii.

Homeopatia este metoda terapeutica bazata pe instrumental terapeutic numit medicamentul homeopat, pe unele legi comune cu alopatia si pe alte legi, specifice. La finele sec. 18 si inceputul sec. 19 nu se cunostea notiunea de medicament. Putinele produse folosite in tratarea bolilor erau denumite "substante medicinale " ("materia medica") si proveneau majoritatea din regnul vegetal, putine din cel mineral sau de alte origini.

Utilizarea acestui tip de medicamente, deci farmacoterapia respectiva, nu a avut mult timp o denumire speciala.

Mai tarziu, dupa aparifia homeopatiei, prin comparatie cu aceasta, prima a fost denumita alopatie, termen folosit si astazi destul de rar. Medicamentul alopat, bazat pe legea contrariilor si pe doze ponderale, a cunoscut in timp o evolutie spectaculara. El a dominat si continua sa domine in mod categoric terapeutica din toate tarile dezvoltate si a unora in curs de dezvoltare. Este singurul care se preda in facultatile de medicina din toata lumea. In anii de inceput viitoarele medicamente alopate aveau rezultate foarte slabe. Ca o reactie la lipsurile lor majore s-a ajuns la descoperirea unui nou tip de medicamente, cele homeopate. bazate pe legea similitudinii si pe doze subponderale-infinitezimale.

Cele doua tipuri de medicamente sunt expresia unor legi ale naturii si sunt singurele care pot exista, conform acestor legi. Descoperirea celui de al doilea tip de medicamente a fost una dintre cele mai mari descoperiri ale medicinii din toate timpurile. Din nefencire, stadiul cunoastern medicale din acea vreme nu a permis perceperea corecta a descoperirii. iar Hahnemann, descoperitorul si urmasii lui au considerat ca au descoperit numai o metoda terapeutica. denumita, partial corect, homeopatie, desi mai corect era homeoterapie. Atentia tuturor homeopatilor a fost indreptata spre gasirea corespondentei dintre un simptom si un medicament. Rolul medicamentului a fost complet ignorat si, prin aceasta. si efectuarea actului ingnjirii medicale s-a transformat. ajungandu-se la abandonarea aplicarii complexitatii cunostintelor medicale.

Practica homeopatiei a fost considerata "medicina altemativa", deci in afara medicinii, una dintre cele mai mari greseli din istoria medicinii. Un fapt deosebit de important, demn de remarcat si de reflectat indelung asupra lui, este titlul primei lucrari a lui Hahnemann. publicata in Journal de Hufeland (1796): "Essay on a new principle for the discovery of healing virtues of the medicinal substances". Este evident ca Hahnemann nu a legat descoperirea lui nici de structunle organismului (anatomie), nici de functfile organismului (fiziologie) sau de suferintele tesuturilor (fiziopatologie) sau de vreo boala sau grup de boli (patologie) ci a legat-o de "substantele deci de medicamentele de mai tarziu.

Este o mare intrebare, de ce nu a reusit geniul lui Hahnemann sa faca, el insusi, legatura clara intre descoperirea lui si medicament ci s-a orientat spre "metoda terapeutica". Un raspuns posibil ar fi faptul ca el urmarea sa gaseasca o noua metoda terapeutica. La fel de important si demn de remarcat este faptul ca. una dintre cartile fundamentale ale lui Hahnemann. Organonul medicinii (6), ar putea fi considerata o carte de Farmacologie generala, pe baza unor argumente solide.

Cartea are 200 de pagini, textul este imparlit in 291 paragrafe. Cuvintele. medicament, remediu. substante medicinale" apar in text de 673 ori. fiind repartizate in 216 paragrafe (75%). Numarul acestor cuvinte intr-un paragraf este de 1-11. Celelaite paragrafe cuprind idei privind fiziopatologia ceea ce reprezinta baza pentru actiunea medicamentelor. Daca asa s-au petrecut faptele pe vremea lui Hahnemann. cand medicina se practica. in mare parte pe baze empirice. nu este de inteles cum a fost si inca este posibil ca, in peste 200 de ani de existenta a homeopatiei, nimeni din cei peste 100 000 medici homeopati din lume sa nu observe rolul definitoriu al medicamentului homeopat in existenta homeopatiei, faptul ca, fara medicamentul homeopat, homeopatia nu poate exista. De aceea, in mod firesc, dupa Hahnemann homeopatia a trait fara a se dezvolta si fara a participa la dezvoltarea medicinii.

Din cauza imobilismului homeopatia, initial terapeutica de avangarda, a fost si este depasita de progresele medicinii moderne, in plina evolutie. Cunostintele reprezentand continutul homeopatiei pot fi impartite in doua categorii. Prima categorie este formata de patogenezii, monografii ale simptomelor manifestate in cursul proving-urilor, prin care se produc, in realitate, niste boli artificiale, fenomen semnalat chiar de Hahnemann. A doua categorie este formata din descrierea corespondentei dintre simptomele descrise de patogenezii si simptomele prezentate de bolnavul care trebuie tratat. Acestea sunt indicatiile terapeutice. Aceste doua categorii sunt legate, in mod evident, de medicamentul homeopat, deci sunt manifestari de ordin farmacologic.

Patogeneziile reprezinta capitolul de farmacotoxicologie iar indicatiile terapeutice, capitolul de farmacoterapie. Din prezentarea de la cap. Farmacologie al prezentului articol, se vede clar ca, pentru cunosterea clara si completa a unui medicament si deci pentru obtinerea beneficiilor maxime prin folosirea lui, sunt necesare cunostinte care apartin la sase capitole distincte. Rezulta c, a, d. p. d. v. al Farmacologiei homeopate si deci al primei terapii complete, metoda terapeutica homeopata, practicata timp de peste 200 de ani, foloseste numai cunostintele privind doua capitole ale Farmacologiei. Cu alte cuvinte, nu foloseste integral posibilitatile oferite de tipul de medicamente homeopate. Conceputa si practicata exclusiv ca metoda terapeutica, dar folosind ca instrument de lucru medicamenrul homeopat, homeopatia nu va putea demonstra si oferi niciodata, potenfialul sau terapeutic extraordinar.

Aceasta intrucat ii lipseste o buna parte din cunostintele legate de alte aspecte ale medicamentului homeopat, pe care metoda terapeutica le ignora, dar care fac parte din farmacologia homeopata. Este clar. Homeopatia nu se va putea implini niciodata daca ramane in forma actuala, de metoda terapeutica. Singura posibilitate, fara alternativa, ca homeopatia sa devina stiinta medicala, este recunoasterea situatiei ei corecte, ca parte din stiinta medicala Farmacologia homeopata. Se poate spune ca descoperirea privind locul homeopatiei ca parte a Farmacologiei homeopate este la fel de importanta ca descoperirea homeopatiei insasi, este, de fapt, redescoperirea homeopatiei sau a doua descoperire a sa. Este o concluzie logica intrucat, sub aceasta forma, homeopatia va aduce beneficii incalculabile sanatatii umanitatii.


Bibliografie

1. Dobrescu D., Farmacologie homeopata generala, Editura Minesan, Bucuresti, 2007.
2. Dobrescu D., General Homeopathic Pharmacology, Editura Tarus Media, Bucharest, 2008.
3. Dobrescu D., Pharmacologie Homeopathique Generale, Editura Similia, Lyon, 2011.
4. Dobrescu D., Farmacologie homeopata (Ecologica), volumul Farmacologia generala, Editura Universitara, Bucuresti, 2011.
5. Dubrescu D., Farmacologie Homeopata, volumul II, Aparatul Respirator, Editura Minesan, 2009.
6. Hahnemann S., Organonul Medicinii, Bucuresti, Editura Excalibur, 2008.


Anul aparitiei: 2018
Nr. pagini: 1512

 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 1.220 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.