Isis dezvaluita. Partea a II - Teologia. Volumul IV de Helena Petrovna Blavatsky

Isis dezvaluita. Partea a II - Teologia. Volumul IV de Helena Petrovna Blavatsky
-10%
Preț: 33,08 lei
36,75 lei (-9,99%)
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 1 - 6 zile lucratoare
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 368

DESCRIERE

     Examinarea numeroaselor credinte religioase pe care omenirea le-a profesat din Antichitate pana in zilele noastre arata in modul cel mai sigur ca ele se trag toate din aceeasi sursa primitiva. Ar parea ca toate nu sunt decat moduri diferite prin care se exprima nazuintele sufletului omenesc inlantuit, care aspira sa patrunda in sferele superioare ale Manifestarii.

Asa cum raza de lumina alba este descompusa de prisma in diversele culori ale spectrului solar, tot astfel raza Adevarului dumnezeiesc, trecand prin prisma tripla a naturii omului s-a spart in fragmente multicolore, numite RELIGII. Ceea ce a fost numit cu dispret Paganism era intelepciunea antica, impregnata de Divinitate; iar iudaismul si vlastarele sale, crestinismul si islamismul si-au primit inspiratia de la acest parinte etnic.


    Adevarata credinta este intruparea milostivirii dumnezeiesti; cei care slujesc la altarele ei nu sunt decat niste oameni. Rasfoind paginile patate cu sange ale istoriei bisericesti, descoperim ca indiferent de erou si de costumele imbracate de actori, planul tragediei a fost mereu acelasi. Dorinta noastra arzatoare a fost sa le aratam sufletelor pline de o aspiratie autentica modul in care ei pot ridica valul si, in stralucirea acestei Nopti prefacute in Zi, sa priveasca, cu ochi pe care nimic nu-i poate incetosa, ADEVARUL DEZVALUIT.

Cuprins:

   CAPITOLUL VIII... 7
IEZUITISM SI MASONERIE... 7
ZOHARUL SI RABINUL SIMEON... 8
ORDINUL IEZUITILOR SI RELATIA LUI CU UNELE ORDINE MASONICE... 12
CRIME PERMISE MEMBRILOR SAI... 16
PRINCIPIILE IEZUITISMULUI COMPARATE CU CELE ALE MORALISTILOR PAGANI... 27
TRINITATEA - NATURA TRINITARA A OMULUI IN CARTEA EGIPTEANA A MORTILOR... 30
FRANCMASONERIA LIPSITA DE EZOTERISM... 36
PERSECUTIA TEMPLIERILOR DE CATRE BISERICA... 47
CIFRURILE S -. P - R.- C.... 66
CIFRUL CAVALERILOR ROZACRUCIENI DE HEREDOM (din Kilwining)... 67
CIFRUL CAVALERILOR ROZACRUCIENI KADOSH (precum si al Vulturului Alb si Negru si al Cavalerilor Templieri)... 67
IEHOVA NU ESTE „NUMELE INEFABIL"... 69

    CAPITOLUL IX... 78
VEDA-ELE SI BIBLIA... 78
APROAPE ORICE MIT ESTE BAZAT PE UN MARE ADEVAR... 79
DE UNDE PROVINE SABATUL CRESTIN... 79
VECHIMEA VEDA-elor... 85
DOCTRINA PITAGOREICA A POTENTIALITATILOR NUMERELOR... 93
„ZILELE" GENEZEI SI „ZILELE" LUI BRAHMA... 100
CADEREA OMULUI SI POTOPUL IN SCRIPTURILE HINDUSE... 104
VECHIMEA MAHABHARATA-EI... 109
ERAU VECHII EGIPTENI DE RASA ARIANA?... 115
SAMUEL, DAVID SI SOLOMON - PERSONAJE MITICE... 121
SIMBOLISMUL ARCEI LUI NOE... 131
LINIILE GENERATIILOR... 145
PATRIARHII CORESPUND SEMNELOR ZODIACALE... 146
MACROCOSMOS (ascendent)... 148
MICROCOSMOS (descendent)... 148
ROATA LUI EZECHIEL (ezoterica)... 149
TOATE LEGENDELE DIN BIBLIE APARTIN ISTORIEI UNIVERSALE... 157

    CAPITOLUL X... 162
MITUL DIAVOLULUI... 162
DIAVOLUL OFICIAL RECUNOSCUT DE BISERICA... 167
SATANA PRINCIPALUL SPRIJIN AL SACERDOTILOR... 171
IDENTITATEA DINTRE SATANA SI EGIPTEANUL TYPHON... 175
RELATIA CU CULTUL SARPELUI... 182
CARTEA LUI IOV SI CARTEA MORTILOR... 187
DIAVOLUL HINDUS, O ABSTRACTIUNE METAFIZICA... 197
SATANA SI PRINTUL IADULUI IN EVANGHELIA LUI NICODIM... 214

    CAPITOLUL XI... 232
REZULTATELE COMPARATE ALE BUDISMULUI SI CRESTINISMULUI... 232
EPOCA FILOSOFIEI NU A PRODUS ATEI    ... 233
LEGENDELE CELOR TREI MANTUITORI... 242
DOCTRINA CRESTINA A ISPASIRII ESTE ILOGICA... 249
CAUZA ESECULUI MISIONARILOR IN CONVERTIREA BUDISTILOR SI A BRAHMANILOR... 263
NICI BUDDHA, NICI IISUS NU AU LASAT NIMIC SCRIS... 270
CELE MAI MARI MISTERE ALE RELIGIEI IN BHAGAVAD GITA... 274
SEMNIFICATIA REGENERARII EXPLICATA IN SATAPA-BRAHMANA... 278
JERTFA DE SANGE INTERPRETATA... 279
DEMORALIZAREA INDIEI BRITANICE DE CATRE MISIONARII CRESTINI... 288
BIBLIA MAI PUTIN AUTENTICA DECAT ORICE ALTA CARTE SACRA... 292
STIINTA CHIMIEI SI A FIZICII DEMONSTRATA DE JONGLERII INDIENI... 299

    CAPITOLUL XII... 304
CONCLUZII... 304
RECAPITULAREA TEZELOR FUNDAMENTALE... 305
CLARVEDEREA SUFLETULUI SI A SPIRITULUI... 308
FENOMENUL MAINII FANTOMA... 313
DIFERENTA DINTRE MEDIUMURI SI INITIATI... 315
INTERVIUL UNUI AMBASADOR ENGLEZ CU UN BUDDHA REINCARNAT... 318
ZBORUL CORPULUI ASTRAL AL UNUI LAMA, CE A FOST RELATAT DE ABATELE HUC... 325
SCOLILE DE MAGIE DIN LAMASERIILE BUDISTE... 331
RASA NECUNOSCUTA A HINDUSILOR TODAS... 336
PUTEREA VOINTEI FACHIRILOR SI A YOGHINILOR 341 IMBLANZIREA ANIMALELOR SALBATICE DE CATRE FACHIRI... 347
EVOCAREA UNUI SPIRIT VIU DE CATRE UN SAMAN, LA CARE AUTOAREA A FOST MARTORA... 351
VRAJITORIE CU RESPIRATIA UNUI PREOT IEZUIT.. 359 DE CE STUDIUL MAGIEI ESTE APROAPE IMPRACTICABIL IN EUROPA... 362
CONCLUZIE... 363

Fragment

... Divinitate secundara. Dar refuzam categoric sa recunoastem in el divinitatea pe care o adora Moise sau „Tatal" lui Iisus sau „Numele Inefabil" al cabalistilor. Iehovah este, poate, unul dintre Elohimi, utilizati Informarea (noi nu spunem Creatia) Universului, unul dintre arhitectii care a cladit cu materie deja existenta, dar n-a fost niciodata cauza „imposibil de cunoscut" care a creat „bara" in noaptea Vesniciei. Acesti Elohimi incep prin a da forma si a binecuvanta; apoi ei blestema si distrug, ca una dintre aceste puteri, Iehovah este pe rand binefacator si distrugator; el pedepseste la un moment dat ca apoi sa se caiasca. El este prototipul mai multor patriarhi - al lui Esau si Iacob, gemenii alegorici, simboluri ale principiului dublu ce se manifesta intotdeauna in natura. in mod similar, Iacob, care este Israel, este stalpul stang - principiul feminin al lui Esau, care este stalpul drept si principiul masculin. Cand lupta cu Malach-Iho, Domnul, acesta devine stalpul drept, si Iacob-Israel il numeste Dumnezeu; desi traducatorii Bibliei au incercat sa-l transforme intr-un simplu „inger al Domnului" {Geneza XXXII), Iacob 1-a rasturnat la pamant - la fel cum materia este adesea victorioasa asupra spiritului - dar a ramas dupa lupta cu soldul dislocat.
    Numele de Israel deriva din Isaral sau Asar, Zeul Solar, cunoscut sub numele de Suryal, Surya si Sur. Israel inseamna „luptand cu Dumnezeu". „Soarele care rasare peste Iacob-Israel" este Dumnezeu-Solar Isaral, care fecundeaza materia sau pamantul, reprezentata de Iacob, principiul feminin. Ca de obicei, aceasta alegorie are mai multe semnificatii ascunse in Cabala. Esau, Aesaou si Asu sunt de asemenea Soarele. Ca si „Domnul", Esau lupta cu Iacob, dar nu iese invingator din lupta. Dumnezeul-Solar mai intai lupta cu el, apoi incheie o intelegere cu acesta.
    „Dar cand rasarea Soarele, trecuse de Peniel, dar Iacob schiopata din pricina soldului. (Exodul XXXII. 31) Israel Iacob cu care s-a razboit fratele sau Esau, este Samael, iar „numele lui Samael sunt Azazel si satana" (adversarul).
    Daca se pretinde ca Moise nu era la curent cu filosofia hindusa si ca, prin urmare, nu a putut sa-1 ia pe Shiva, cel ce regenereaza si distruge, drept model pentru Iehovah, este necesar sa admitem ca o intuitie miraculoasa, internationala, determina fiecare natiune sa aleaga pentru divinitatea sa nationala exoterica, arhetipul dublu pe care-l intalnim in „Domnul Dumnezeul" lui Israel. Toate aceste fabule vorbesc de la sine. Shiva, Iehovah, Osiris sunt toti simbolul principiului activ prin excelenta al Naturii. Sunt fortele ce guverneaza formarea sau regenerarea materiei si distrugerea ei. Sunt arhetipurile Vietii si ale Mortii, care se fecundeaza si se descompun sub revarsarea neincetata a lui anima mundi, Sufletul Universal intelectual, spiritul invizibil, dar mereu prezent, care se afla in spatele corelarii dintre puterile oarbe. Doar acest spirit este imuabil, prin urmare, Fortele Universului, Cauza si Efectul, sunt mereu in perfecta armonie cu Marea Lege Unica si Imuabila. Viata Spirituala este unicul principiu primordial, acolo sus-, Viata Fizica este principiul primordial aici jos, dar ele sunt Unul sub aspectul lor dublu. Cand Spiritul este complet eliberat de obstacolele legaturii si esenta sa s-a purificat intr-atat incat sa se reunifice cu CAUZA, el poate - dar cine stie cu adevarat daca doreste aceasta suficient de mult - sa aiba o sclipire a Adevarului Vesnic. Pana in acest moment, sa nu ne ridicam idoli dupa propria noastra imagine si sa nu acceptam umbrele in locul Luminii Vesnice.
    Cea mai mare eroare a secolului nostru a fost aceea de a urmari sa se compare meritele relative ale tuturor religiilor vechi si sa puna intr-o lumina ridicola Cabala si alte superstitii.
    Dar adevarul este mai straniu decat fictiunea; si aceasta zicala veche de cand lumea se aplica perfect cazului nostru. „Intelepciunea" epocilor arhaice sau „doctrina secreta" inglobata in Cabala Orientala, din care, dupa cum am spus, cea rabinica nu este decat un rezumat, nu a murit odata cu Filaleteenii din ultima Scoala Eclectica. Gnoza inca pluteste deasupra pamantului, si adeptii ei, desi necunoscuti, sunt numerosi. Fraternitatile secrete din aceasta categorie au fost mentionate inaintea epocii lui Mackenzie de numerosi autori. Daca au fost luate drept fictiuni romanesti, acest lucru nu a facut decat sa-i ajute pe „fratii adepti" sa-si pastreze mai usor anonimatul. Noi am cunoscut personal cativa care vazusera istoria lojelor lor, comunitatile in care traiau si minunatele puteri pe care le exercitau de ani indelungati negate si ridiculizate, de sceptici care nici macar nu banuiau cu cine aveau de-a face. Unii dintre acesti frati...

    Cine se va indoi de identitatea lui cu Typhon citind in cartea lui Iov despre prezenta lui inaintea Celui Vesnic, printre fiii lui Dumnezeu? El il acuza pe Iov ca vrea sa-l blesteme pe Cel Vesnic fata-n fata daca provocarea era destul de mare. De asemenea, in Cartea egipteana a Mortilor, Typhon figureaza ca fiind acuzatorul. Asemanarea se extinde pana la nume, caci unul dintre numele lui Typhon era Seth sau Seph; ca Satan in ebraica, inseamna un adversar. In araba, numele este Shatana - a fi potrivnic, a persecuta, si Manetho spune ca el il asasinase ca un tradator pe Osiris, si se aliase cu semitii (izraelitii). Este posibil ca Plutarh sa se fi inspirat de aici in povestea lui in care, in lupta dintre Horus si Typhon, acesta, inspaimantat de raul pe care-l produsese, „o ia la fuga sapte zile pe un magar si dupa ce a scapat, i-a nascut pe fiii sai, Ierosolumos si Ioudaios (Ierusalim si Iudeea)".
    Profesorul Reuvens, referindu-se la o invocatie a lui Typhon-Seth, spune ca egiptenii il adorau pe Typhon sub forma unui magar; in opinia lui, Seth „apare, incet incet la semiti la baza constiintei lor religioase". Numele magarului in limba copta, AO, este o varianta fonetica a lui IAO si iata motivul pentru care acest animal a devenit obiectul unor jocuri de cuvinte simbolice. Prin urmare, satana este o creatie posterioara, nascuta din imaginatia infierbantata a Parintilor Bisericii. Printr-o rasturnare a norocului, de care au parte atat zeii, cat si muritorii, Typhon-Seth a cazut de la inaltimea de fiu zeificat al lui Adam Kadmon la pozitia degradanta a unui spirit subaltern, un demon mitic - magarul. Schismele religioase nu sunt crutate de meschinariile si sentimentele de ura, intocmai ca disputele partinice intre laici. Avem dovada in cazul reformei zoroastriene, cand Curentul magilor s-a desprins de vechea credinta a brahmanilor. Stralucitorii Devas din Veda-e. au devenit, in urma reformei religioase a lui Zoroastru, devas sau spiritele rele din Avesta. Chiar Indra, zeul luminos, a fost trimis in adancurile intunecate ca ulterior sa apara, intr-o lumina mai vie, Ahura-Mazda, Divinitatea Suprema si Omniscienta.
    Veneratia ciudata pe care ofitii o aratau sarpelui, care era simbolul lui Cristos, devine mai putin stanjenitoare daca ne gandim ca in toate secolele, sarpele a fost simbolul intelepciunii divine, care ucide pentru a invia, care distruge ca sa construiasca mai bine. Moise este reprezentat ca descendent al lui Levi, un trib de serpi. Gautama Buddha provine dintr-o linie de serpi, prin neamul regilor Naga (sarpe) care domneau in Magadha. Hermes sau zeul Taaut (Thoth) este Tet, simbolizat ca un sarpe; iar conform legendelor ofite, Iisus sau Cristos s-a nascut dintr-un sarpe (intelepciunea divina sau Duhul Sfant), adica a devenit Fiul lui Dumnezeu prin initierea lui in „Stiinta Sarpelui". Vishnu, identic cu zeul egiptean Kneph, este asezat pe sarpele ceresc cu sapte capete.
    Dragonul rosu sau de foc era din vremuri indepartate stindardul militar al asirienilor. Cyrus l-a adoptat, preluandu-l de la ei atunci cand Persia si-a impus hegemonia. Apoi a venit randul romanilor si al bizantinilor sa-l adopte; in acest fel, „marele dragon rosu" a devenit simbolul Romei, dupa ce a fost al cetatilor Babilon si Ninive.
    Ispitirea sau punerea la incercare a lui Iisus este totusi situatia cea mai dramatica in care apare satana. Ca pentru a sustine numele lui Apollo, Esculap si Bacchus, Diobolos, sau Fiul lui Zeus, mai este numit si Diabolos, adica cel ce acuza. Scena ispitirii are loc in desert. Locuintele „fiilor profetilor" si ale esenienilor erau situate in desert langa Iordan si Marea Moarta. Acesti asceti isi supuneau neofitii la probe similare torturilor din ritul mitraic, iar ispitirea lui Iisus era in mod evident o proba de acest fel. Prin urmare, se spune in Evanghelia dupa Sf. Luca: „Si Diavolul, sfarsind toata ispita, s-a indepartat de la El pana la o vreme.  Si s-a intors Iisus in puterea Duhului in Galileea". Dar in acest caz  Diavolul nu este in mod evident o fiinta malefica, ci tocmai cel care exercita o disciplina. In acest sens, termenii Diavol si satana sunt folositi in numeroase randuri. Astfel, cand Sfantul Pavel se lasa prada unei exaltari prea mari, ca urmare a sublimelor revelatii si dezvaluirilor ezoterice secrete, i-a fost dat „o tepusa in carne, un inger al lui satana" ca sa-l incerce.



... Dreptatea nu are nicio rasplata pentru ei? Trebuie sa sufere in aceasta lume si in cealalta, in timp ce acela care le-a gresit isi ocupa locul langa „talharul cel sfant" de pe Calvar, in fericirea vesnica? La aceasta intrebare clerul se fereste sa raspunda.
    Steve Anderson era unul dintre acesti criminali americani, ce a fost condamnat pentru dublu asasinat, incendiu si furt. El s-a pocait inainte de moarte, dar istoria ne informeaza ca „preotul care l-a spovedit s-a opus sa-i fie amanata executia spunand ca era sigur de mantuirea lui daca era executat imediat, dar ca nu putea sa o garanteze in cazul unei intarzieri". Ne adresam acestui preot si-l intrebam pe ce se bazeaza cand face afirmatii atat de monstruoase. Cum putea fi sigur, in fata unui viitor imposibil de scrutat si a efectelor infinite ale acestor asasinate, ale acestor crime si furturi? Nu putea fi sigur de absolut nimic, cu exceptia faptului ca aceasta doctrina abominabila este cauza a trei sferturi dintre crimele asa-zisilor crestini; ca aceste cauze inspaimantatoare produc in mod necesar efecte monstruoase, care, la randul lor, vor da nastere altor cauze, si asa mai departe in vesnicie pana la un deznodamant pe care niciun om nu-l poate prevedea.
    Luati, daca doriti, o alta faradelege, una dintre cele mai egoiste, crude si lase, care se numara printre cele mai frecvente; ma refer la seducerea unei tinere fete. Dintr-un instinct social de autoconservare, victima este judecata fara mila si marginalizata de societate. Poate fi impinsa sa comita infanticid sau suicid; daca se teme prea mult de moarte, ea va trai probabil aruncandu-se intr-o viata vicioasa si comitand faradelegi. Poate da nastere unei familii de criminali, care, asa cum s-a petrecut in cazul celebrului Jukes, ale carei detalii teribile au fost publicate de M. Dugdale, a dat nastere multor generatii de criminali, in numar de cateva sute, intr-o perioada de cincizeci sau saizeci de ani. Tot acest dezastru social a fost declansat de pasiunea egoista a unui singur om; va fi el oare iertat de Dreptatea Divina pana la ispasirea faradelegii sale, iar pedeapsa va cadea doar asupra bestiilor umane nenorocite care s-au nascut din pacatul sa carnal?
    Tocmai s-a ridicat un strigat de protest in Anglia dupa ce s-a descoperit ca pastori anglicani practicau pe scara larga spovada la ureche si
dadeau absolvirea dupa ce stabileau penitentele. Anchetele au demonstrat ca aceeasi situatie exista, intr-o masura mai mare sau mai mica, in Statele Unite. Preotii chestionati pe aceasta tema s-au baricadat triumfal in spatele paragrafelor din Liturghier (Book of Common Prayer), care ii autorizeaza foarte limpede sa absolve de pacate prin puterea lui „Dumnezeu, Duhul Sfant", putere ce le-a fost conferita de episcop atunci cand le-a suprapus mainile in timpul hirotonirii. Episcopul consultat a invocat Evanghelia dupa Matei (XVI, 19), ce-i dadea dreptul sa lege si sa dezlege pe pamant pe cei care vor fi binecuvantati sau damnati in Cer, si succesiunea apostolica drept dovada a transmiterii acestui drept de la Simon Barjona la el. Lucrarea de fata cu siguranta si-a ratat tinta daca nu am demonstrat cu dovezi ca 1. Iisus, Dumnezeu-Cristos, este un mit inventat la doua secole dupa moartea adevaratului Iisus evreu; 2. prin urmare, nu a putut sa-i dea vreodata Sfantului Petru sau unei alte persoane niciun fel de autoritate sau putere plenara; 3. chiar daca i s-a dat o asemenea autoritate, cuvantul Petra (stanca) se referea la adevarurile revelate ale lui Petroma, si nu la cel care l-a renegat de trei ori; si ca, mai mult, succesiunea apostolica nu este decat o inselatorie grosolana si palpabila; 4. Evanghelia dupa Matei este o lucrare bazata pe un manuscris cu totul diferit. Prin urmare, totul nu este decat o impostura atat fata de preoti, cat si de penitenti. Dar lasand deoparte pentru moment toate aceste consideratii, sa ne fie ingaduit sa-i intrebam pe toti acesti pretinsi agenti ai celor trei zei ai Treimii cum impaca conceptele cele mai simple de echitate cu puterea de a ierta pacatele ce le-a fost conferita; cum se face ca nu au fost investiti, printr-un miracol, cu puterea de a sterge prejudiciul facut unei persoane sau unor bunuri? Sa redea viata omului ucis; sa restituie onoarea celor dezonorati; proprietatea celor lipsiti de ea si sa oblige talerele cantarului divin al justitiei umane si divine sa-si recapete echilibrul. Atunci vom putea lua in consideratie puterea lor de a lega si de a dezlega. Sa ne spuna daca sunt in stare. Pana in prezent, lumea nu a avut parte decat de sofisme - acceptate prin credinta oarba; noi cerem dovezi tangibile si palpabile ale dreptatii si milostivirii Dumnezeului lor. Dar nu, ei raman cu totii in tacere; niciun raspuns nu se face auzit si, in ciuda tuturor faptelor, Legea inexorabila si infailibila a Compensatiei isi urmeaza cursul implacabil. Dar daca-i observam...



... dar curiozitatea a venit in ajutor curajului meu. In coltul vestic al cortului am vazut forma, ca un abur, vaga dar vie, a unei vechi prietene, o romanca din Valahia, mistica din fire, desi nu credea deloc in fenomenele oculte.
    „Gandul ei este aici, dar trupul ei a ramas acolo, inconstient. Nu l-am putut aduce", spune glasul.
    Am implorat aparitia sa raspunda, dar in zadar. Trasaturile chipului s-au miscat, si forma a facut un gest de teama si angoasa, dar niciun sunet nu a iesit de pe buzele ei; totusi am crezut - poate ca nu era decat efectul imaginatiei noastre - ca auzim venind de departe aceste cuvinte in romana: Non sepote (nu se poate).
    Timp de peste doua ore, ne-au fost oferite dovezile cele mai palpabile si mai putin echivoce ca sufletul astral al samanului calatorea in cautarea dorintei noastre neexprimate. Zece luni mai tarziu, am primit o scrisoare de la prietena noastra valaha drept raspuns la a noastra, in care indusesem pagina din carnet si o intrebasem ce facuse in acea zi, dandu-i o descriere detaliata a scenei. In acea dimineata, scria ea, era asezata si se indeletnicea sa faca dulceata; scrisoarea ce-i fusese trimisa era, cuvant cu cuvant, copia unei scrisori de la fratele ei; brusc, din cauza caldurii mari, a crezut ea, a lesinat si si-a amintit clar ca visase ca o vazuse pe autoarea acestor randuri intr-un desert pe care 1-a descris foarte exact, asezata sub un „cort de nomazi", dupa cum a spus ea. „De-acum inainte, a adaugat ea, nu ma mai pot indoi".
    Dar dovada experientei noastre a fost si mai concludenta. Am rugat egoul interior al samanului sa se puna in contact cu prietenul mentionat in acest capitol, Kutchi din Lhassa, care calatoreste constant intre acest loc si India engleza. Stim ca a fost instiintat de situatia noastra critica din desert, caci cateva ceasuri mai tarziu ne-au venit ajutoare si am fost preluati de un detasament de 25 de cavaleri, care fusese insarcinat de seful lor sa ne caute in locul unde ne aflam, loc pe care niciun om inzestrat cu capacitati normale nu l-ar fi putut cunoaste. Seful acestei escorte era un shaberon, un „initiat", pe care nu-l vazusem vreodata inainte si pe care nu l-am mai vazut niciodata dupa aceea, caci nu-si paraseste niciodata soumay (lamaseria) unde noi nu puteam fi admisi. Dar era un prieten personal al lui Kutchi.
    Toate cele descrise anterior nu vor face decat sa incite lipsa de incredere a cititorului obisnuit. Dar noi scriem pentru cei care vor crede, cei care, asemenea autoarei, inteleg si cunosc puterile nelimitate si posibilitatile corpului astral uman. In cazul de mai sus, inclinam sa credem, dar ce spun, stim ca „dublul spiritual" al samanului nu a actionat singur, caci el nu era un initiat, ci un simplu medium. Dupa una dintre expresiile sale favorite, de indata ce punea piatra in gura, „tatal" lui aparea, il tragea afara din pielea sa, il ducea unde voia si il punea sa faca ce dorea.
    Cei care au vazut spectacolele chimice, optice, mecanice si scamatoriile prestidigitatorilor europeni vor privi uluiti reprezentatiile spontane si executate in aer liber ale jonglerilor hindusi, ca sa nu mai vorbim de fachiri. Nu ne referim la trucuri care cer indemanare, caci Robert Houdini si altii ii intrec cu mult in aceasta privinta; nu vom vorbi despre masinatiuni realizate cu ajutorul confratilor, ca se recurge sau nu la asa ceva. Este foarte adevarat ca anumiti calatori lipsiti de experienta, mai ales daca au o imaginatie bogata din fire, se dedau unor exagerari colosale. Dar ceea ce avem de spus se bazeaza pe o categorie de fenomene imposibil de explicat prin vreo ipoteza familiara. „Am vazut", spune un domn ce traieste in India, „un barbat aruncand in aer tot felul de mingi numerotate de la unu la un numar determinat. Fiecare minge sarea in aer - nicio inselatorie nu putea avea loc aici - si vedeam cum devine din ce in ce mai mica, pana disparea complet. Dupa ce toate fusesera aruncate, douazeci sau mai multe, intreba politicos pe care dintre mingi doream sa o vedem; a chemat numerele 1, 15 si asa mai departe, la cererea spectatorilor, iar mingea dorita cadea la picioarele lor, ca si cum ar fi fost aruncata cu putere dintr-un loc indepartat... Acesti barbati sunt aproape goi si nu au niciun aparat cu ei. Eu i-am vazut cum inghiteau trei prafuri de culori diferite, apoi aruncandu-si capul pe spate, le dadeau pe gat cu apa, bauta in felul bastinasilor, incontinuu, dintr-o lotha, un fel de vas din arama pe care-l tin cu bratul intins deasupra gurii; ei beau astfel pana cand stomacul lor umflat nu mai putea primi o singura picatura de lichid, si apa le iesea pe-afara pe langa buze. Apoi, dupa ce au eliminat apa pe gura, acesti barbati...


Nr. de pagini: 368
Anul aparitiei: 2018

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 1.050 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.