Laureat al norilor. Antologie de autor (1982-2021)

Volum aparut la aniversarea a 70 de ani ai autorului, sub egida Bibliotecii Judetene „Octavian Goga” Cluj

Pe coperta: Maria Pal, Omul din nori, grafica in tus, 2008

Colectia Echinox (Seria de poezie) este ingrijita de Horia Badescu, Ion Pop si Eugen Uricaru.

Un pian

aruncat pe malul raului

de cativa muncitori

proaspat mutati in casa

cedata de o familie de burghezi

dusi la Canal.

?i cascada

jeluindu-se toata noaptea

pe ritmuri de Bach.

               Ion Cristofor

* * *

Echinoxistul Ion Cristofor este receptat indeobste ca poet al solitudinii („Dar eu in seara asta/ neauzit/ intre patru pereti/ urlu/ in urechea imensa a singuratatii”), dar si ca expert in paradoxala arta a reconcilierii realelor cu interioritatea prin proceduri metaforale adesea surprinzatoare. Gheorghe Grigurcu remarca un „rasfat paradoxal melancolic al perceptiei fiintei launtrice”, iar Petru Poanta un „enciclopedism ceremonios de imagini”.

De la debutul cu „In odaile fulgerului” (1982), trecand prin „Cina pe mare”, „Marsyas”, „Casa cu un singur perete”, „Sarbatoare la ospiciu”, „O cusca pentru poet”, „Angore et taedio”, „Cine a dat foc Romei”; Geamantanul de sticla”, „Orchestra de jazz”, „Gramofonul de pamant” si pana la cartea de acum, Ion Cristofor redacteaza calm tensionat, cu o tristete fecunda, cronica trudei de a impune cuvintelor o ordine pe care s-o imite viata insasi. Retinand in comentariile mele trecute mai ales dimensiunea thanatica, observam altadata ca poezia sa e, intr-adevar, grava si traversata de nelinisti (cum o recepta un Adrian Marino, de pilda), insa nicidecum sumbra. Intrebarile ultime pe care si le pune poetul se rostesc in gama generoasa a seninatatii, a unei intelegeri calme a muritudinii. Ion Cristofor scruteaza, cu privirea atintita si cuvintele in alerta, toate semnele si semnalele mortii intravitale, firescul acesteia nelasand loc spaimelor desirante, ci invitand, mai degraba, la reculegeri si replieri, la revalorari ale datelor existentei. (IRINA PETRA?)

* * *

Ion Cristofor (la nastere: Ioan Cristofor Filipas) este unul dintre cei mai valorosi poeti care au iesit in deceniul opt din ambianta selecta a Echinox-ului. Desi debuteaza editorial in plina ofensiva a generatiei optzeciste (1982), el se circumscrie totusi criteriului poetic al modernitatii tarzii, respectiv formelor manieriste si decadent estetizante ale acesteia. Etichetarile sunt aproximative, incercand sa releve, de pe o parte, o sensibilitate melancolica, de descendenta postsimbolista si expresionista, iar pe de alta, o deosebita dexteritate a „figurilor” limbajului. Poetul nu este strain de unele tehnici postmoderniste (autoreferentialitatea, citatul), numai ca ele se incorporeaza intr-un discurs de tip metaforic, somptuos imaginativ, solemn si grav, orientat programatic spre obscuritate. Ironia, cand apare, este de esenta romantica, niciodata relaxata in parodie sau in ludicul gratuit. Autorul s-a format in atmosfera intelectuala a anilor ‘70, intr-un mediu saturat de misterul blagian, expresionismul metafizic traklian ori de exotismul fastuos enigmatic al lui Saint-John Perse, dar si de un livresc care iriga vital o poezie recent detasata de spontaneitatea naturala si analfabeta. Universul lui Ion Cristofor s-a contaminat si s-a constituit intr-o asemenea ambianta, hranit de lecturi de prima mana si de o constiinta estetica matura. Regimul imagistic si stilistic e foarte diversificat, de la arabescurile subtile, irizate de rafinate clarobscururi, pana la un vizionarism fantasmatic si oracular, sau la grotesc si pretiozitate. Dar starea lirica ramane aceeasi, cu precadere depresiv melancolica si contemplativa. Ca orice modernist ortodox, poetul metamorfozeaza elementele reale intr-un spatiu ireal care este al poemului insusi, dominat de magia interioara a unei emotii artistice impersonale. (PETRU POANTA)

* * *

ION CRISTOFOR

Pseudonimul lui Cristofor Ioan Filipas. S-a nascut la 22 aprilie 1952, in comuna Geaca (judetul Cluj), intr-o familie de tarani (Aurel si Rozalia, n. Trif). A absolvit Liceul industrial energetic din Cluj-Napoca (1972) si Facultatea de Filologie din Cluj, sectia romana-franceza (1976). Doctor in filologie cu lucrarea Aron Cotrus intre revolta si rugaciune (2001) si masterand al Facultatii de Stiinte politice, administrative si ale comunicarii (2006). Redactor la revistele Echinox (1974-1976), Tribuna (1987-2002), Bucovina literara (1998-1999), Cetatea culturala (1999-2009), Orasul (din 2017). A fost electromecanic, profesor de limba franceza, librar. A functionat ca sef de serviciu si sef de birou la Primaria municipiului Cluj-Napoca (1999-2017). Din 2021 redactor-sef al revistei Conexiuni culturale (Cleveland, OHIO, SUA). Poeziile sale au fost traduse in reviste, antologii si volume de autor in limbile engleza, germana, spaniola, catalana, coreeana, suedeza, sarba, japoneza, macedoneana, slovena, ceha, maghiara, italiana, bulgara, portugheza, slovaca, aromana, turca etc.

Poezie: In odaile fulgerului (1982); Cina pe mare (1988); Marsyas (2001); Casa cu un singur perete (2004); Sarbatoare la ospiciu (2004); O cusca pentru poet (2007); Angore et taedio (2009); Cine a dat foc Romei (2010); Orchestra de jazz (2012); Gramofonul de pamant (2014); Cronica stelelor (2018); Poeme canibale (2021).

Volume selective din poezia sa:  Geamantanul de sticla / The Glass Suitcase (editie bilingva romano-engleza, traducere de Dan Brudascu, 2011); Nopti de jazz/Nuits de jazz (editie romana-franceza, traducere de Letitia Ilea,  2015); Am Rand der Kaffeetasse (editie germana-romana, traducere de Christian W. Schenk, 2018);  Vida de reserva/ Viata de rezerva (editie catalana-romana, traducere de Pere Besso, 2019); O picatura de sange/ Una gota de sangre (editie romana-spaniola, traducere de Mario Castro Navarette, 2019); Sesle yikanan so?ut (traducere in turca de Alina Feiruz Gerez, Editura USAR, Istanbul, 2019); Aki csillagokbol Josol, Versek ( traducere in  limba maghiara de Beke Sandor, editura Pegasul transilvan, Targu Secuiesc, 2020); Cam valiz (traducere in turca de Ayten Mutlu, editura Artshop, Istanbul, 2021); Somewhere a blind child (traducere in limba engleza de Andreea Iulia Scridon, Editura Naked Eye, Anglia, 2021).

Istorie literara: Aron Cotrus, exilatul (1999); Aron Cotrus intre revolta si rugaciune (2003); Memoria exilului romanesc (in colab. cu Maria Pal, 2002).

Eseuri: Scriitori belgieni (2000); Scriitori din Tara Sfanta (vol. I, 2000; vol. II, 2002; vol. III, 2004); Francofonie si dialog (2006); Belgia sau regatul poetilor (2007); Romaneste la Ierusalim (2012; editia a II-a, 2013); Insemnari de pe pluta Meduzei (2014); Constelatia poetilor (2020).

Interviuri: Seneffe sau vocatia dialogului (2000);  Amurgul diminetii. Convorbiri cu Gabriel M. Gurman (2005); Romanitate si exil (2006); Oameni, ganduri si carti (2008); Voci din diaspora (2017).

Monografie: Nicholas Catanoy sau avatarii unui peregrin (2003; editia a II-a, 2005).

Colaborator la: Dictionarul scriitorilor romani, coordonare si revizuire stiintifica de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (1995, 1998, 2001, 2002); Dictionarul esential al scriitorilor romani, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (2000); Academia Romana, Dictionarul general al literaturii romane (2004); Dictionarul biografic al scriitorilor romani, coordonat de Aurel Sasu (2005) s.a.

Premii: Premiul Universitatii din Freiburg si al revistei Sborlu a nostru (Germania) pentru publicistica (1996); Diploma de onoare a Centrului Cultural Israelian-Roman din Tel Aviv (2002); Diploma de onoare a Cercului Cultural din Haifa (2002); Medalia de argint Terra Sancta si titlul de Omul anului (Israel, 2017); Diploma de excelenta a Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Romana (2018); Premiul pentru poezie al revistelor Convorbiri literare (2016), Acolada (2019), Miscarea literara (2019).