O istorie a matematicii. Antichitatea pana in secolul VI (XIII)

Gheorghe Titeica, in discursul sau de receptie la Academie (29 mai 1914) atragea atentia asupra modului in care societatea priveste matematica:
"Ma gasesc in fata dumneavoastra ca reprezentant al unei stiinte, pe care cei mai multi o socotesc mohorata, pentru care lumea are o deosebita
groaza, fata de care respectul unora nu e lipsit de un fior care tine pe om la departare: in scurt, reprezint o stiinta putin simpatica...".
Cu toate acestea, trebuie sa subliniem faptul ca matematica are o evolutie plian de mister si de farmec, o evolutie in care fabulosul descoperirilor,
reprezinta o dimensiune specifica a modernitatii.
Astfel, dupa o perioada greanicio afirmatie matematica nu a mai fost considerata adevarata fara o demonstratie logica, riguroasa. Euclid a adus metoda
axiomaica, respectiv un set de propozitii considerate adevarate prin conventie de la care se pot dezvolta numeroase directii; tot el a demonstrat ca
exista doar 5 scopuri solide: tetraedrul, cubul, octoedru, dodecaedrul si icosaedrul.
Tranzatia spre lumea moderna afost facuta de lumea orientala. Matematicianul islamist Muhamad al-Khwarizmi a fost la originea cuvantului algoritm, poetul
Omar Khayam a fost si un stralucit matematician rezolvand prima ecuatie cubica, iar chinezul Tsu Ch'ung Chi a inventariat solutiile pentru numarul PI.
Leibniz a descoperit rata de schimbare a unei marimi (rationament folosit azi la calculul zilnic valutei). La randul sau Newton, considerat cel mai mare
matematician din istorie, a descoperit elipsa plantelor, cum se propaga undele in aer si-n apa, cat de mare e soarele sau pamantul, de ce pamantul e turtit
la poli, care sunt caracteristicile mareelor sau traiectoriilor cometelor. Cea mai importanta idee a sa a fost ca natura poate fi modelata folosind ecuatii
diferentiale si astfel ni se dezvaluie o ordine minunata in spatele haosului aparent.     

Autor: Adrian C. Albu
Anul aparitiei: 2009
Coperti cartonate
Editura: Nomina
Nr. pagini: 457