Pierdut in Filipine - Jurnal de calatorie de Catalin Vrabie

Pierdut in Filipine - Jurnal de calatorie de Catalin Vrabie
Editura:
Anul publicării: 2017
Pagini: 224
Categoria: Proza diversa
Preț: 25,00 lei
Disponibilitate: In stoc furnizor
Timp confirmare stoc: 3 - 5 zile lucratoare

DESCRIERE

A prefatà un jurnal de calatorie de 34 de zile inseamna a aborda un text concentrat in evenimente, acestea putand fi insemnari ale locurilor prin care a trecut autorul relatarilor si ale oamenilor intalniti, ale peripetiilor, infatisari care atrag, incanta, din punctul de vedere al noutatii si al artei descrierii. Mai poate insemna si o putere de a sugera fascinatia pe care cutezatorul a trait-o in acele locuri necunoscute descrise cu maiestrie, cum dorim sa-i convingem pe cititorii dornici sa cunoasca lumea, spatiile nestiute de ei, tarile indepartate intrezarite prin parcurgerea acestei calatorii in Republica Filipine, precum si deplasarile in alte spatii mirifice, jurnale ale aceluiasi autor care au vazut deja lumina tiparului.

Tanarul lector universitar dr. Catalin Vrabie, caci despre acest autor este vorba, mi-a fost recomandat spre ai prefata cartea, de un vechi prieten din perioada liceului, pe care-l cunoscusem la fazele finale ale olimpiadelor de matematica si fizica. Este vorba despre profesorul universitar dr. ing. Vasile Baltac, pionier al tehnologiei informatiei si al constructiei calculatoarelor electronice din tara noastra cu o recunoastere internationala indubitabila. La o astfel de provocare nu puteam sa raman indiferent, asa ca l-am invitat pe autorul jurnalelor de calatorii intitulate „Pierdut in...” India, apoi in Iran, Nepal & Ladak si in Vietnam & Cambodgia sa stam de vorba si sa-i pun la dispozitie unele materiale despre arhipelagul celor 7. 107 insule pe care urma sa le cutreiere selectiv in numar de douasprezece. Parcurgand o distanta estimata la 4. 500 km., marcata pe harta publicata in jurnal, Catalin Vrabie strabate cele 12 insule animat de neastampar, neprevazutul fiindu-i conditie de existenta, iar calatoria, afirma autorul, fiind „si un act de cunoastere... chiar un act de cultura”.

Strabaterea traseului propus a facut sa treaca prin zone interesante ale Cercului de Foc al Pacificului, eludand pericolele, despre care fusese avizat din tara si la fata locului de la localnici. Fara a reproduce intocmai linia calatoriei, adica in succesiunea locurilor dictata de schema trasata pe harta, a parcurs insule si localitati, care mai de care mai fascinante, vitregite de multe ori de ploile si furtunile maritime care i-au incetinit viteza de deplasare, locuri pe care le vom aminti, in continuare. Oricum, obiectivele turistice propuse s-au realizat, trecand sau vizitand anticele Terase de orez, vulcanul Mayon si ruinele de la Cagsawa, paradisul turistic Boracay cu a sa plaja unicat in lume, regiunea Bohol cu interesantele Chocolate Hills, orasele Cebu si Mactan, primul fiind legat de cucerirea lui Magellan, in 1521; navigatorul a infipt crucea in pamant filipinez, momentul marcand inceputul crestinarii catolice a singurului popor din Asia, care azi trece de suta de milioane de locuitori si din care circa 5% sunt musulmani si 1% de diverse alte religii (budisti, ortodocsi, reformati etc.). Apoi a parcurs Puerto Princesa, insulele Mindanao si Sulu, regiuni cu musulmani, insula Cuyo, pestera Kuiba Amoneca, Baguio, Tagaytay, Banaue si, desigur, Manila cu Makati, cel mai modern oras din cele 14 care alcatuiesc metropola Manila – capitala a Republicii Filipine.

Timpul alocat parcurgerii obiectivelor turistice propuse a fost putin generos cu eroul jurnalului, fiindu-i imposibila admirarea indeajuns a reliefului variat si incantator al intinsei tari insulare, dar si destul de zgarcit cu contactarea oamenilor, acei „oameni frumosi” cum ii caracterizeaza autorul pe filipinezi, dezvaluindu-le astfel sufletul deschis, generozitatea. Dotat cu busola, ceas de mana performant, aparat foto si cu putine bancnote, cu acei pesos necesari (dar care aveau, in schimb, imprimate simbolurile Filipinelor menite sa-i indemne pe calatori sa viziteze locurile turistice emblematice), Catalin Vrabie are o „gena” speciala care as numi-o, citandu-l pe autor, „trebuie sa stii sa vezi!”, iar „daca nu cunosti o tara, ai sansa sa te cunosti pe tine insuti; intotdeauna vei intalni un om dispus sa-ti vanda o speranta... Cumpar-o! Si incearca s-o pastrezi. In asta se ascunde arta calatorului”, conchide pragmatic realizatorul jurnalului de calatorie. Superb indemn! De asemenea, inzestrat cu multa fantezie din care traieste permanent, este si un om de actiune, fara astampar care investeste in plasmuiri, generate de calatorii, afirmand cu convingere ca „omul nu trebuie sa traiasca doar cu paine”. Iata ce marturiseste: „Mi-am pierdut o ora doar cu masa de pranz...” fiind cucerit de ceea ce a vazut pana atunci si remarca, cu incantare, ca, de pilda, vizitand Kayangan Lake, lacul cu „apa dulce, captiv intre stancile care formeaza insula Coron; pestisorii exotici, colorati, agresivi, pasnici...” – sunt fapte ce nu trebuie ratate dar care necesita timp.

Spiritul sau de observatie iesit din comun are valente indreptate si inspre constatarea fluxului si refluxului maritim: „diferenta este de cel putin un metru intre nivelul apei in timpul rasaritului si cel din timpul apusului de Soare”; ulterior, cunoasterea psihologica a oamenilor, cu interesante constatari, reflectii: „ziua, lumea munceste, noaptea doarme!”; „filipinezii sunt firi vioaie si dornice de relationare”, motiv de a patrunde si in tainele mentalitatii individuale si colective, al acelei demnitati specifice natiunii filipineze. Mai mult, interesat de caracterizarea filipinezilor, avocatul Rey care i-a oferit gazduire intr-un loc cu palmieri, cocotieri, bananieri, grape fruit trees, pomelo, avocado, curmali si papaia, inclusiv cu splendide orhidee, ii remite pagini olografe cu caracteristicile conationalilor sai reproduse in jurnal. Conversatiile cu marinarii, cu oamenii de rand sau cu intelectualii strabat problematica istoriei locale si/sau a Asiei, pana la Brexit. Remarca curiozitatea interlocutorilor, dorinta lor de informare, de cunoastere. Observa pasiunea localnicilor de a calatori in alte tari pentru a munci si a cunoaste cat mai multe despre tot si toate. Sunt convins ca daca timpul i-ar fi permis si o calauza care sa-l conduca la vreun saman care relationeaza cu divinitatea, dar si practica secretele vindecarii, toate acestea i-ar fi dezvoltat pasiunea pentru tainele rarilor vietuitori-samani ai Terrei care au zamislit o lume aparte, fascinanta, dincolo de civilizatia noastra.

Tanar energic si pasionat de sport, autorul jurnalului consemneaza si salbaticia Insulelor Coron unde a practicat scufundari explorand „The Twin Lagoon” – relieful subacvatic, stancile de corali, observand cu incantare apa verde-turcoaz inegalabila in care vietuiesc baracude periculoase si frumoasele broaste testoase. Viziteaza El Nido – orasul cu plaja inconjurata de pereti stancosi de 100 m. inaltime. De aici s-a indreptat spre Port Barton in Palawan, insula-rai pamantesc. Curiozitatea nestavilita ii indreapta pasii spre pestera Kuyba Almoneca, o piscina subterana naturala cu izvoare termale si care are pe un perete chipul Mantuitorului. Ce frumoase preocupari are Catalin Vrabie, ce curiozitati il framanta cautand peste tot ineditul, mirificul, incantarea, Paradisul unei lumi nestiute de romani, caracteristicile unei existente umane inimaginabile. Ce mult regreta faptul ca nu a avut sansa intalnirii unui uragan... Ar fi avut multe de impartasit in spatiul jurnalului sau. Nu sunt de neglijat drumurile sale prin locuri neplanificate descrise cu mult temperament si realism, descriind emotiile, temerile, dar manat de forte interioare acestea spulbera miraculos fricile nemarturisite. Traverseaza insulele Leyte si Samar si parcurge podul San Juanico, de 2 km., construit de presedintele Ferdinand Marcos, acelasi care a realizat „Manhattan”-ul Manilei, cetatea financiar-bancara, centrul institutiilor-motoare a bussines-ului si economiei filipineze, locul modernismului competitiv – celebrul oras Makati.

Pentru locul turistic cel mai atragator si frecventat, plin cu ”hoarde de turisti, cu peisaje ascunse sub stanci”, autorul jurnalului proclama ca „Boracay este Mamaia la patrat!” Pentru toate descrierile si marturisirile traite si consemnate, afirma: „Asa ceva trebuie vazut pentru a fi deplin inteles”, iar evenimentele care induc nesiguranta trebuie sa fie spulberate asteptand „bucuria, chiar fericirea, trecerii de la rau, la bine”– indemnuri adresate cititorilor animati de dorinta cunoasterii indepartatei tari. De cat optimism dispune tanarul Catalin Vrabie! Urmeaza-i pilda, cititorule! Cautarea, cu tot dinadinsul, a teritoriilor unde piciorul turistului nu calca decat intamplator, constituie o trasatura de mare virtuozitate a semnatarului cartii de fata, un alt indemn spre cutezanta. Autorul este un intelectual dotat, precum un alpinist, cu mult curaj, simt al orientarii, nestavilit de necunoscut si pericole, de ostilitatile meteorologice, si ma repet, inzestrat cu un spirit de observatie iesit din comun. Mai are ceva in plus: darul descrierii starilor emotionale pe care le traieste, oferit neconditionat cititorului. Cu toate textele in engleza care abunda si care ii incurca pe necunoscatorii acestei limbi, cartea este un veritabil indrumar turistic, precum si un manual al temeritatii si destoiniciei, al folosirii resurselor interioare propulsatoare de energii pentru invingerea abandonului, pentru relevarea optimismului personal. Felicitari domnule lector universitar doctor Catalin Vrabie pentru aceasta carte pusa la indemana cititorilor ca indrumar al turismului original si al cunoasterii, in general!

Cu urari de mari izbanzi in continuare, in alt loc al planetei,

Ambasador Radu Homescu

Nr. de pagini: 224
Anul aparitiei: 2017

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Titluri de același autor

Created in 0.2700 sec