Amara asteptare a Penelopei sau Penelopa, poveste fara final

O carte de poezii este ca un sipet in care autorul isi pastreaza sentimentele, tot ceea ce are mai drag in intimitatea sa si le ofera, ca dar, cititorilor sai, astfel incat lectura sa fie o adevarata lectie, azi si-n perspectiva.

Noua carte a Luciei Mandache, Amara asteptare a Penelopei (L’amara attesa di Penelope), care este inspirata din repetabila poveste a sotiei eroului grec Ulise si a asteptarilor sale, este incarcata de sentimente care dau frumusete aparte, incantand lectorul, avizat sau nu.

In primul rand, exista speranta ca un castel magic de nisip care da un sens asteptarilor cuiva si, in acelasi timp, exista asteptarea spre materializarea sperantelor.

Exista perseverenta, constanta, in urmarirea ideilor care privesc nasterea si finalizarea propriului proiect de viata.

Exista o credinta de nezdruncinat in Dumnezeu, Cel care sprijina si ne incurajeaza in vremuri cuprinse de deznadejde, ca acum.

Exista inteligenta care trebuie folosita, benefic, in orice situatie pentru a putea razbate drumul sinuos al vicisitudinilor vietii.

Si, finalmente, exista conditiile special particulare ale celor care se afla vremelnic intr-o tara straina departe de afectiunea celor dragi si dorinta (in romana: dor) de a se intoarce in patria natala, acasa, in dulcea pajiste plina cu albastrelele sperantei si sanzienele cu aroma de dor.

Pentru toate acestea, si nu numai, recomand cu drag cartea Luciei Mandache.

Francesco Paganelli,

REVIEW-URI