Anonimii. Din ciclu : Realitatea si reflectarea ei neconventionala (Tudor Paroiu)

Un ocean nesfirsit de lumina si intuneric, fara orizont si fara limite, nu rezonante planetare, nu adiere de vint, nu sentimente si niciun fel de existente, nici macar vise sau idei, as putea spune inexistenta, dar gresesc, eu sint o existenta, sint o secventa nelimitat de mica in aceasta imensitate nelimitat de mare, as putea spune la fel de bine ca nu exist. Sint nimicul acela la care nici nu te gindesti ca exista. Eu ca si tine, ca si ceilalti sint un zero nelimitat de mic si plutesc ca si voi in imensitatea Universului in Sine, nelimitat de mare. Materie si energie la un loc, sint forma fara forma, sint existenta care nu exista si spiritul ce nu are sentimente, nici ratiune, nici idei si nici instincte. Eu sint nimicul care face forme si universuri din nimic si universuri pulberi de nimic. Un pustiu fara nici o limita, nici sens, nici simturi, nici forma, existenta sau spirit, cu siguranta pot spune ca sint perfectiunea si ca forma si ca existenta, ba chiar si ca spirit, din pacate nu stiu ca exist, nu stiu nici macar ca existi tu. Tu traiesti iluzia ca eu exist ca si tine, dar esti atit de limitat in existenta si de existenta ta Incit crezi in aceasta iluzie. Pot spune cu toata certitudinea ca spatiul si timpul nu exista pentru mine, eu nu sint o transformare si deci spatiul si timpul meu nu au ce masura, iar transformarile pe care le produc sint nelimitate si timpul ca si spatiul nu au niciun efect niciodata asupra mea.


Nr. de pagini : 232
Anul aparitiei : 2014

REVIEW-URI