Batranii. Mort, da viu!

Galeria batranilor, cu riduri ca - n pictura rembrandtiana, nu este lipsita de ironie sau chiar de sarcasm, textul neputand fi considerat unul realist caci actiunile acestora tin mai mult de proza kafkiana sau as putea - o compara la fel de bine cu romanul lui Max Blecher Intamplari din irealitatea imediata sau cu Pravaliile de scortisoara, un miniroman al lui Bruno Schulz. Unele situatii din roman au in palimpsest alte situatii din teatrul absurdului, reprezentat la noi fie de Urmuz, fie de Eugen Ionescu; ce te impresioneaza in aceasta galerie de batrani este incercarea de a surprinde niste tipologii particulare si, de asemenea, talentul de a desena asemenea portrete, care mai de care mai grotesti, personajele miscandu - se aidoma unor marionete ce par lipsite de viata, chiar daca au reactii foarte umane si isi taie singure firele cu care romancierul Ioan Suciu misca aceasta galerie de fiinte vidate.

Cu trilogia Batranii, Ioan Suciu se dovedeste un autor la apogeul maturitatii sale artistice, profund, interesant, cu umor impletit adesea cu un fir tragic, si, mai ales, aparte, neurmand nicio tendinta din literatura romana actuala, o voce distincta si insolita. / Iulian Coman Baicus

REVIEW-URI