Brazii se frang dar nu se indoiesc

Pe potecile muntilor, acest grup de tineri, n-am purtat numai arme. Alaturi de onoarea, mandria si constiinta libertatii nemului nostru, alaturi de durerea ceasului de fata, in inima si creierul nostru, am purtat ca o povara scumpa: visuri, doruri si ganduri pentru vremile ce vor sa vie. Visuri, doruri si ganduri, izvorate si calite in dragoste pentru neamul nostru.

Aceste ganduri, adanc framantate in nopti lungi de iarna, ingropati in zapada pe crestele Carpatilor, sau in ceasurile de veghe cu arma-n mana, vi le inchinam voua, tineri din sate si orase, ca semn al dragostei ce v-o purtam, ca unora ce le va fi dat, cand noi nu vom mai fi, sa vada si sa desavarseasca marea si stralucita biruinta romaneasca.

Testamentul Grupului Carpatin-Fagarasan, Muntele Buzduganu, Saptamana Mare, 1954

REVIEW-URI