Catalogul elevilor disparuti

Un copil pleaca. In catalog scrie: „retras”. Atat.

Nu conteaza ca inaintea auditiilor ii inghetau mainile. Ca repeta pana cand muzica nu-i mai aducea nicio bucurie. Ca voia sa-si multumeasca parintii. Ca se temea sa nu-si dezamageasca profesorul. Nu se consemneaza nici cuvintele rostite intr-o ora obisnuita, care pot ramane in sufletul unui copil mult dupa ce acesta a pus vioara in cutie.

Din toate aceste taceri se naste Catalogul elevilor disparuti.

O profesoara de vioara incepe sa scrie, intr-un caiet cu spirala, numele elevilor care au plecat. La inceput, crede ca pastreaza memoria copiilor pe care scoala i-a redus la medii, absente si formule administrative. Dar, cu fiecare poveste, catalogul devine tot mai putin despre ei si tot mai mult despre ea.

Despre momentele in care a spus „mai mult”, desi copilul avea nevoie sa auda „este destul”. Despre acel „poti” rostit cu cele mai bune intentii, dar care a acoperit un „nu mai pot”. Despre exigenta confundata cu grija si despre ambitia adultului asezata, fara voie, pe umerii unui copil.

Romanul nu cauta vinovati si nu ofera lectii comode. Parintii isi iubesc copiii. Profesorii vor sa-i ajute sa reuseasca. Copiii vor sa nu-i dezamageasca. Si tocmai aici incepe durerea: cat rau putem face atunci cand suntem convinsi ca facem bine?

Profesoara de vioara si educatie muzicala Ana-Maria Pavel scrie din interiorul unei lumi pe care o cunoaste profund: sala de clasa, mirosul de sacaz, emotia auditiilor, tacerile copiilor si responsabilitatea apasatoare a profesorului care intelege, uneori prea tarziu, ca nu fiecare plecare trebuie impiedicata.

Catalogul elevilor disparuti este un roman despre copiii care au ales alt drum, despre profesorii care raman si despre cuvintele pe care nici timpul nu le mai poate sterge.

Este o carte pentru fiecare parinte care a spus „stiu eu ce este mai bine pentru tine”, pentru fiecare profesor care a confundat performanta cu implinirea si pentru fiecare copil care a incercat sa traiasca visul unui adult.

Nu este o carte despre elevii care au plecat. Este despre urmele ramase in cei care i-au iubit, i-au format si, uneori, nu au stiut sa-i asculte.

O carte care nu iti cere sa judeci.

Iti cere sa-ti amintesti.

REVIEW-URI