Despre omul frumos cu Dan Puric

Despre omul frumos cu Dan Puric. Desprea omul frumos - Descriere. Poate ca acesti oameni frumosi suntem noi si am uitat. Suntem reeducati astfel incat sa ne blestemam conditia de romani, sa purtam cu umilinta aceasta
haina pe care Dumnezeu a dat-o fiecarui neam prin care este un popor aparte. Omul frumos se afla printre noi, el doar trebuie sesizat, recunoscut.
Numai ca nu mai avem aceasta capacitate de a recunoaste frumosul din noi. Intalnirea este o marturisire despre felul cum poti sa fii surprins intr-un
imperiu al uratului de ghiocelul frumosului.

"Dupa atat amar de bascalie si deznadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul sa spuna cineva, patrunzator si adecvat, ca nu este chiar o nenorocire sa fii roman.
Dimpotriva. Dan Puric are o alcatuire orfica - aceasta fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adancurile natiei si are afinitati organice cu interogatiile
pe care si le-au pus in acelasi sens intelectualii interbelici. Numai ca nu foloseste semnul intrebarii in interventiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii
nostri, Dan Puric aduce cu sine afirmatia, lasand dubiile si aporiile pe seama belferilor. Leaga natia de Dumneze cat se poate de strans si nu vede in romani indivizi,
ci persoane (...). Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu o vorba a lui Iorga: vremea l-a scos in cale." (Dan Ciachir)
 
 Dan Puric urmeaza, si ne indruma sa ascultam, in spatiile pline de finete ale acestui volum, mai ales, pulsul amintirilor de nesters ale inimii, pentru a descoperi cararile vietii invesnicite ale Omului Frumos.
Nelipsita de incizii atitudinale, Despre Omul Frumos, nu este atat o carte de idei, cat mai degraba una a atmosferei radioase, a adierii de vant subtire, purtator de buna mireasma.
"A te re-imprieteni cu conditia de a fi roman necesita actul primordial de a te re-imprieteni cu tine insuti. Niciodata ca acum omul n-a fost mai despartit de sine. Mai neatent cu sinele sau si, paradoxal, atat de atent cu ego-ul sau. Intre un narcisism biologic si o deprimare sufleteasca este asezata cusca in care se zbate omul de azi. (...)
Prin aceasta re-imprietenire cu propriul tau neam, tu te vei gandi altfel pe tine insuti si vei gandi si altfel despre tine; se va-ntampla in felul acesta o restaurare
ontologica si, de ce nu, o vindecare." Dan Puric