Inchizitia (Verrill, A. Hyatt)

Nu exista, cred, in toata istoria Europei un capitol care sa fi produs atata impresie asupra oamenilor, ca cel al Inchizitiei. Nici un subiect de asemenea, imi pare, n-a fost mai rau inteles, mai prost interpretat, inconjurat de mai multe greseli, idei false, exagerari si n-a dat nastere la atatea controverse si prejudecati. Asa cum voi arata, Inchizitia n-a fost nicidecum o institutie exclusiv religioasa; dar intr-un timp cand Biserica guverna, ca sa spunem asa, lumea "civilizata", in care politica, religia, puterea temporala, intreaga stiinta si educatie erau in mainile reprezentantilor bisericii; intr-un timp cand fanatismul si superstitia erau strans legate intre ele, o institutie ca Inchizitia trebuia neaparat sa devina in mare parte o arma pentru biserica. Era inevitabil ca oameni care n-aveau sa dea socoteala nimanui, sa abuzeze de o astfel de arma si sa se serveasca de ea in interesul lor personal. Ca multe alte institutii ale oamenilor, scopul initial al Inchizitiei era admirabil: ea a fost instituita sa mentina crestinismul impotriva necredinciosilor si sa salveze sufletele. Dar, tot asa ca multe alte demne si admirabile inventii, a fost transformata in ceea ce a fost poate mijlocul cel mai atroce de-a zdrobi vietile omenesti, libertatea de gandire si de actiune. Ea a intarziat raspandirea stiintei si a adevarului, inaintarea civilizatiei si a progresului, prosperitatea natiunilor. - A. Hyatt Verrill

REVIEW-URI