Jennifer L. Armentrout, Obsidian. Volumul I

…cand am deschis din nou ochii, simteam in gura un gust ciudat de metal. Ploaia izbea in acoperis si in departare se auzeau tunete. Undeva, in apropiere, s-a auzit bubuind un fulger care a umplut aerul cu un curent abia simtit de electricitate.

Cand incepuse sa ploua? Cerul era senin, perfect albastru cand ma uitasem eu ultima data la el.

Am incercat sa trag aer in piept, dezorientata.

Umarul meu se sprijinea pe ceva cald si tare. Am intors capul si am simtit ca ceva-ul ala se ridica brusc si se lasa incet in jos. Mi-a trebuit doar o clipa ca sa-mi dau seama ca obrazul meu era lipit de un piept. Eram in leagan, iar bratul lui, infasurat in jurul taliei mele, ma tinea strans langa el.

Nu indrazneam sa ma misc.

li simteam corpul cu fiecare particica a corpului meu. Coapsa lipita de a mea, ii percepe am respiratia adanca si regulata sub mina pe care o tineam pe stomacul lui.

Simteam mana lui stransa pe mijlocul meu si cum isi misca degetul mare usor, linistitor, pe marginea tricoului meu. Cercurile pe care le descria degetul lui faceau ca materialul sa se stranga si sa se ridice, pana cand a ajuns la piele.

Carne langa carne. Eram infierbantata si tremuram, Nu prea avusesem ocazia pana acum sa simt asta.

Mana lui a ramas nemiscata.

Am ridicat capul si m am uitat in ochii lui izbitor de verzi.

- Ce-a... ce s-a intamplat?

- Ai lesinat, a zis el si sba desprins bratul de pe mijlocul meu.

- Pe bune?
M-am tras inapoi, punand o oarecare distanta intre noi, si mi-am dat parul din ochi. Simteam si acum gustul aceia metalic in cerul gurii.

El a aprobat din cap.

- Cred ca te-ai speriat de urs. A trebuit sa te aduc in brate pana aici.

- Atata drum?

Fir-ar sa fie! Si eu am pierdut asta?

- Si ce.., ce s-a intamplat cu ursul?

- Cred ca s-a speriat de furtuna...

Nr. de pagini: 383
Anul aparitiei: 2014