Marile sperante II (volumul 56)

Spre deosebire de unele scrieri anterioare marcate de sentimentalism si melodrama, in Marile sperante perspectiva lui Charles Dickens asupra universului infantil nu e una edulcorata. Pentru Pip copilasul sau pentru Pip tanarul, prima intelegere a lumii e, daca nu dureroasa, cel putin suparatoare: personajul descopera in ochii celorlalti ca e necioplit, ca e imbracat saracacios etc. In Marile sperante stau impreuna multe dintre temele specifice secolului al XIX-lea: exotismul social, comportamentele psihice bizare, inocenta si generozitatea declasatilor societatii, slabiciunile naturii umane si capacitatea individului de a-si modifica fundamental conditia, hazardul transformat in destin.

O mare parte din scrierile lui Dickens sunt extrem de realiste, iar in privinta fortei sale de evocare vizuala, probabil ca nu a fost niciodata egalat. Odata ce Dickens a descris ceva, imaginea iti ramane in minte pentru intreaga viata. George Orwell