Metode si procedee utilizate in predarea la gimnaziu a trasaturilor formale, a valorilor semantice si stilistice ale verbului

Intr-o societate in care elevii prefera sa invete italiana, spaniola sau portugheza, pentru a pleca la lucru in strainatate imediat ce le va permite varsta, a trezi in acestia dragostea, respectul, admiratia pentru limba materna– limba romana– devine, de multe ori, sinonim cu aventurile lui Don Quijote. Si, asemenea unui Don Quijote modern, profesorul de limba si literatura romana se afla  intr-o lupta permanenta cu morile de vant ale ignorantei, ale conventionalismului, ale pragmatismului.

 Pentru ca, intr-un secol al comunicarii, se pare ca oamenii au uitat sa comunice. Cuvintele s-au golit de sens si au devenit simple instrumente de exprimare a realitatii. Oamenii, din ce in ce mai grabiti, nu mai au timp sa exploreze comorile latente din spatele unui grup sonor cu valoare de cuvant, iar copiii prefera realitatea virtuala a computerelor in locul irealului fascinant dintr-o carte buna.

Dincolo de ceea ce spunea Alecsandri („limba este depozitul cel mai sacru lasat de generatiile trecute si care merita sa fie pastrat cu sfintenie de generatiile ce-l primesc.”), limba romana e….. limba in care stramosii nostri si-au doinit dorul atat de frumos, incat a devenit intraductibil in alte limbi….E limba in care„au simtit” Eminescu, Sadoveanu, Blaga, Creanga…..E limba in care„au cantat” Enescu si Porumbescu…E limba in care„si-au pictat” in minte tablourile un Tonitza sau un Grigorescu… E limba in care culorile sunt vii, sunetele sunt profunde iar sentimentele pun in miscare lumea.

Or iata ca el, profesorul de limba si literatura romana, este chemat sa-i faca pe elevi sa descopere lumea fascinanta a cuvantului, frumusetea de neinchipuit a unei limbi ce a nascut metafora„gura de rai”, o limba colorata, bogata, vie, frumoasa, profunda. Imbracand armura unui bagaj stiintific solid, inarmandu-se cu rabdare, tact pedagogic, daruire, imaginatie, spontaneitate, talent, tenacitate, acesta porneste, alaturi de elevii sai, in marea aventura a cunoasterii, a explorarii resurselor semantice si stilistice a cuvintelor si, de ce nu, a creatiei.

De ce verbul? Pentru ca verbul inseamna actiune, existenta, comunicare, sentiment. Pentru ca verbele definesc omul ca entitate -  a gandi, a iubi, a suferi, a exista, a crea -  sau construiesc drumul vietii -  a se naste, a copilari,a inmuguri, a inflori,  a intineri, a imbatrani, a se vesteji, a muri. Pentru ca nu poti comunica fara verbe, nu poti gandi, nu poti simti.

„ Gandesc, deci exist” spunea Decartes. Comunic, deci…folosesc verbe, as spune eu.

Studierea verbului in gimnaziu a cunoscut o noua directie odata cu impunerea noului model comunicativ-functional centrat pe competenta de comunicare. Ceea ce inseamna ca demersul didactic in abordarea notiunilor de limba  se va axa nu pe analiza gramaticala ridicata la nivel de arta, ci pe cunoasterea si utilizarea corecta a formelor verbale, pe valorificarea resurselor semantice si stilistice ale acestuia in comunicare.

La aceasta noua viziune se adauga si tendintele novatoare din pedagogie care pun elevul in pozitia de subiect al propriei deveniri, iar la nivel strict filologic noul DOOM si noua Gramatica a limbii romane editata sub patronajul Academiei romane impun anumite noutati la nivelul notiunilor stiintifice.

Astfel, aceasta lucrare isi propune, pe langa evidentierea acelor aspecte noi consemnate de lucrarile sus-amintite, sa urmareasca felul in care este abordat verbul in diferite manuale, punctele comune si  diferentele dintre programa din 2003 si cea revizuita din 2008, si sa propuna, dupa o analiza a tendintelor din didactica specialitatii, cateva solutii metodice, intr-o incercare de a reconcilia traditionalul si modernul (pentru ca, asa cum spune si Ioan Cerghit,„nu tot ce e vechi e demodat, dupa cum nu tot ce e nou e si modern”).


An aparitie: 2011
Nr. pagini: 188

REVIEW-URI