Mihail Mihailide, Medicii si seductia puterii. Ministrii sanatatii (1945-1989)

L-am intrebat odata pe un cunoscut chirurg ce anume l-a determinat sa se inscrie intr-un partid. Adica sa"faca" politica. (Chirurg, pentru impactul scontat al argumentului ce ulterior i l-am servit, putea fi insa oricare alt specialist, In imagistica prin rezonanta magnetica, ecografist, orelist ori stomatolog, de exemplu). Oare, timpul consumat, in eventualitatea ca va deveni ministru, deputat ori senator, nu se constituie un prejudiciu pentru training-ul zilnic, obligatoriu in medicina - precum la artistii instrumentisti sau la solistii vocali - pentru pacienti si, in ultima instanta, pentru propria sa cariera? Mi-am dat seama ca astazi - ba chiar si"ieri" - nu poti (nu puteai) face nimic pentru cinul tau, pentru spital, pentru policlinica, pentru reforma sanitara care, dupa cum stii, inca bate pasul pe loc, dupa cele doua decenii de asteptari si"experimente" esuate, daca nu esti intr-un partid si, cu atat mai bine, in cel aflat la putere! (Imi vine in minte replica lui Catavencu: istoria ne invata ca un popor care nu merge inainte sta pe loc, ba chiar da inapoi, ca legea progresului este asa, ca cu cat mergi mai iute, cu atat ajungi mai departe.) Cineva trebuia sa se sacrifice, isi continua interlocutorul ideea. Avand deja o platforma profesionala - mi-am zis sa-mi asum riscul. (Sotto voce: ma indoiesc asupra faptului ca doar binele colectiv,"sacrificiul de sine" ii anima dorinta de putere, ci si un"foarte-bine" personal ... Caci nu cred sa mai functioneze inca, in lumea noastra, idealismul pasoptist!)

Ministrii sanatatii din perioada comunista (1945-1989), dar indeosebi dupa 1965, erau - inainte de a fi decidenti in sistem - fireste in acord cu programul partidului unic - profesionisti desavarsiti, vocational si educational. Si-au dorit sa devina medici, haraziti de zestrea lor intelectuala, adesea nefavorizati de mediul familial - efort financiar pentru studii indelungate si dificile -, au invatat pe rupte, cucerind suisul fiecarei trepte a complicatei ierarhii medicale sau universitare, trecand prin furcile caudine ale numeroaselor examene si concursuri, urmarindu-si chiar cu sacrificii personale telul, s-au pregatit asiduu langa maestri, au avut norocul unor burse si stagii in strainatate. Compromisurile facute - in relatia cu politicul - s-au rasfrant asupra biografiei lor - costurile de imagine in posteritate fiind din aceasta categorie. Dar, corpul medico-sanitar, prin inteligenta si"diplomatia" de care acesti lideri ai sai au dat dovada, a fost aparat, uneori salvat, ferit de o buna parte a vicisitudinilor timpului. Ceea ce nu s-a mai intamplat dupa decembrie 1989, cand ministrul-medic a parut unora a nu mai fi necesar ...

Cuprins :

Prefata 
Prescurtari utilizate 
Constantin I. Parhon - Savant si ostas devotat al Partidului 
D. Danielopolu -"Am fost judecat pentru ca sustin stiinta romaneasca 
D. Bagdasar - Un exponent al"stangii naive" 
Florica Bagdasar - Aporia dintre vocatia binelui si datoria partinica 
Vasile Marza - Destinul de aparatcik al unui histolog 
Octavian Berlogea - Un activist de cursa lunga 
Voinea Marinescu - Nava-amiral si iubirile neimplinite ale iscusitului ei carmaci 
Aurel Mora - Un sperjur hipocratic 
Th. Burghele - Un rector in dosarele Securitatii 
Radu Paun - Diferenta intre a trata o boala si a ingriji un bolnav 
Nicolae Nicolaescu -"Am aparat stiinta medicala si asta nu a convenit unora" 
Eugeniu Proca - Puterea - scop sau mijloc? 
Victor Ciobanu - Ultimul ministru comunist al sanatatii 
Dan Enachescu -"Cred in capacitatea tinerilor de a innoi societatea" 
Un careu de Asi pentru sanatatea lui Dej& comp 
Bibliografie generala selectiva 
Anexe 

Nr. de pagini : 456
Anul aparitiei : 2014

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

✎scrie un review