Pasajul, Volumul 1

Impresionantul talent evocativ al Dlui Dumitru Popescu se concretizeaza in miniportrete in rafala sau in cascada, constituind o lume provinciala bine infipta in habitudini inertiale si in rutina unei prosperitati care afecteaza normalitatea, desi in fundal, se simte prezenta nelinistitoare a starii care, deocamdata, e reperabil departe, in stepele Rusiei.
O umanitate fascinanta prin diversitatea tipologica etalata pe un spatiu atat de restrans populeaza micul targ de la Marele fluviu. Linu, copilul crescut intre femei si agresat de masaculinitatea violenta a provinciei ruralizate, intra in viata cu deformari si prejudecati care ii vor marca personalitatea, in sensul eliberarii de complexe in declansarea unei ascensiuni de neoprit.
Panoramarea metodica, de medii si persoane, cu o lentoare poate obositoare, tine de proiectul romanesc de tip clasic, sa spunem balzacian (unele tablouri, votive „affresco” mi-au amintit de romanele lui G. Calinescu)...