Pavilionul nr. 6 si alte povestiri, A. P Cehov, ANTET

Dar ceasul? Dar notesul din buzunarul din dreapta? Dar tigarile? Unde a dus Nikita hainele? De acum poate pana la moarte n-am sa mai imbrac pantaloni, vesta si ghete. Sunt ciudate toate acestea, ba sunt chiar de neinteles, de la inceput. Andrei Efimici si acuma era incredintat ca intre casa femeii Belovaia si pavilionul No. 6 nu era nicio deosebire, ca toate pe lumea asta sunt prostii si desertaciuni, totusi mainile ii tremurau, picioarele ii inghetasera si ii era penibila ideea ca in curand Ivan Dimitrici are sa se trezeasca si are sa-l vada imbracat in halat. Se scula, umbla putin, apoi iar se aseza.
Sezu asa o jumatate de ceas, un ceas, incepu sa se plictiseasca grozav; nu cumva se poate trai aici o zi, o saptamana si chiar ani de zile, ca oamenii acestia? Sedea, se plimba si iar se aseza; te poti duce sa te uiti pe fereastra si apoi iar sa te plimbi din colt in colt. Si pe urma ce? Sa stai vesnic asa, numai cu gandurile? Asta nu cred sa se poata.
 -Aha, si pe d-ta te-au instalat aici, porumbelule!- pronunta el pe nas, somnoros, si inchise un ochi, imi pare bine. Cum ai baut din sangele oamenilor, asa au sa bea si din sangele d-tale. Admirabil!

Numar pagini: 147
Format: 13x20
An aparitie: 2021

REVIEW-URI