Povestiri la colt de strada

„Oamenii se misca tacuti, tarand dupa ei cohorte de singuratati, intr-o aglomeratie a tunelurilor create ad-hoc, de fiecare individ in parte. Nimeni nu vede pe nimeni. Se aud mecanismele subtile ale naturii, pamantul si plantele lucreaza de zor, cu exactitatea aproximativa a unui orologiu medieval. Mi-e dor de veselia fara minte a mahalalei, atunci cand noaptea racoreste acoperisurile strambe si asfaltul incins. ?i de parfumul greu al florilor de vara, zambind frivol in lumina chioara a cate unui felinar razlet. Azi ploua. Cerul e lipit de pamant si orasul devine cer. Cad ingeri.” (Septimiu Pan)

REVIEW-URI