Viata e a mea

„Scris alert, concentrat si fara sa-si menajeze cititoarele/cititorii, romanul acesta feminist (Legatul Angelei) este agresiv cu prostia si comoditatea care se depun (mai totdeauna) in noi. Are ceva din ritmul unui punk rock song: l-am asociat – intuitiv – eticii protestatare proprii activistelor/artistelor din grupul Pussy Riot. Iar capitolul spectaculos, intitulat (cum altfel?) «Viata e a mea», din partea finala a cartii Emiliei Faur, «panoteaza» nu doar cei patru pereti (ai unei sali de expozitie), ci insasi conditia femeii in Romania, cu o luciditate, o tandrete si o disperare pe care – in acelasi asamblaj narativ/multimedia – nu le-am mai intalnit.” (?tefan Manasia)